Atenuarea cuantumului cautiunii sau, dupa caz, suprimarea obligatiei de consemnare a cautiunii aferente cererilor de suspendare (PROVIZORIE) a executarii silite

Gestionarea cererilor de ajutor public judiciar cu privire la plata cauțiunilor având un cuantum excesiv sub aspectul admisibilitații si, consecutiv, daca este cazul, al temeiniciei a reprezentat și continua sa reprezinte o problema controversata în practica, cu o regularitate deosebita în jurisprudența instanțelor de judecata naționale, cu o raspândire geografica generoasa în sânul instanțelor si cu o vandabilitate constant ridicata.

Ambiguitațile reglementarii interne, competența materiala limitata a instanțelor de judecata de a soluționa cereri de ajutor public judiciar ori, dupa caz, de acordare a facilitaților la plata cauțiunilor, însoțite, daca este cazul, de cererea corespunzatoare de reexaminare, și lipsa unui filtru judiciar ierarhic superior au creat premisele arbitrariului și neuniformitații în interpretare.

Caracterul incitant al problematicii s-a reflectat în disensiunile jurisprudențiale și, consecutiv, în încleștarile doctrinare aparent afabile, pe alocuri chiar „suculente”, de un farmec aparte, în care spiritul pacificator și-a gasit cu greu locul; în pofida evidenței dezacordului, chestiunea de drept a ramas nesoluționata expres de un legiuitor național dezinteresat.

Într-un climat mult prea puțin favorabil ideii de flexibilitate, reflexul cotidian al unui numar reprezentativ de juriști al îmbrațișarii tezei respingerii ca inadmisibile a cererilor de ajutor public judiciar cu privire la plata cauțiunii reflecta o doza (considerabil) redusa de acceptabilitate a tezei admisibilitații unor astfel de cereri – chiar și subsecvent momentului pronunțarii deciziei în cauza SC Eco Invest SRL și Ilie Bolmadar c. României – și pune inevitabil reflectorul pe fragilitatea dreptului de acces la o instanța al eventualului constituent al cauțiunii.

Respingerea ca inadmisibila a cererii de ajutor public judiciar ori, dupa caz, de acordare a facilitaților la plata cauțiunilor și, respectiv, daca este cazul, ca neîntemeiata a cererii corespunzatoare de reexaminare are un impact deosebit îndeosebi asupra eventualului constituent al cauțiunii – aceasta ridicând un obstacol de netrecut în calea dreptului de acces la o instanța – ca efect al negarii din fașa a dreptului sau de acces la o instanța sub aspectul obținerii suspendarii (provizorii) a executarii silite, impact ce se repercuteaza în mod direct asupra adversarului sau din proces care obține practic câștig de cauza pe motive pur formale.

DESPRE LUCRARE

Gravitând în jurul a trei sintagme-cheie – ajutorul public judiciar, accesul la o instanța și, respectiv, cauțiunile judiciare –, lucrarea analizeaza masura în care soluția de admisibilitate și, consecutiv, de examinare pe fond a cererilor de ajutor public judiciar și, dupa caz, de acordare a facilitaților la plata cauțiunii – ca unica posibila garanție procedurala (remediu) de drept intern – poate reprezenta, cu adevarat, o soluție disponibila, salvatoare (și nu doar paliativa) pentru eventualul constituent al cauțiunii, asigurând, cel puțin într-o prima etapa, triumful dreptului de acces la o instanța, prin efectul unui „compromis” necesar între cele doua drepturi ale raportului juridic execuțional aflate la confluența, sau, dimpotriva, reprezinta un mecanism ineficient în plan intern.

Problematica readusa în prim plan de aceasta lucrare nu este una noua pentru autor; ea a fost analizata în timp; autorul a valorizat în urma cu ceva vreme dezacordul doctrinar legat de admisibilitatea ajutorului public judiciar cu privire la plata cauțiunii în cuprinsul a doua studii în coautorat (embrionare pentru prezenta lucrare) desparțite de un foarte scurt interval temporal[1]; subsecvent pronunțarii deciziei în cauza SC Eco Invest SRL și Ilie Bolmadar c. României[2], pe fondul deschiderii catre materia drepturilor omului, autorul a reluat analiza, într-un succint articol dedicat acestui subiect[3]. Lucrarea de fața coaguleaza studiile purtând amprenta autorului, pune pe un fagaș firesc doctrina și jurisprudența relevante, reprezentând astfel continuarea fireasca a demersurilor științifice neșlefuite – începute cu mai bine de 10 ani în urma, anterior înscrierii sale la doctorat, continuate pe durata cercetarii doctorale – ce se preteaza la limpezirea, rafinarea, nuanțarea și suplimentarea propriilor argumente, raționamente și concluzii expuse în articolele anterioare pentru a fundamenta soluția propusa la acea vreme.

PUNCTE FORTE

- bazinul jurisprudențial al lucrarii este unul generos, jurisprudența este variata sub aspect geografic, relevanta subiectului tratat și este culeasa, în buna masura, prin demersuri proprii, de la instanțe de judecata și autoritați;

- creioneaza consecințele negative ale soluției-reflex de respingere, ca inadmisibile, a cererilor de ajutor public judiciar cu privire la plata cauțiunii;

- reprezinta un demers aprofundat centrat pe necesitatea asigurarii dreptului de acces la o instanța dintr-o perspectiva critica integratoare și armonizatoare conventional-nationala;

- valorifica în mod eficient jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în domeniu;

- pune reflectorul pe decizia Curții Europene a Drepturilor Omului din cauza SC Eco Invest SRL și Ilie Bolmadar c. României pentru a identifica de ce registrul factual și juridic reținut de Curte nu fuzioneaza în integralitate cu realitatea faptica și juridica, pentru a identifica erorile Curții (din aceasta cauza) și pentru a extrage, inventaria, diseca și integra în plan intern dezlegarile obligatorii din aceasta decizie;

- analizeaza critic cele doua teze antagonice – i.e. refractar-conservatoare si diminuator-exoneratoare – și așaza controversa pe noi fundamente juridice;

- diseca și actualizeaza problematica acordarii ajutorului public judiciar cu privire la plata cauțiunii din perspectiva reglementara, a doctrinei și a jurisprudenței, propunând chei proprii de interpretare a problematicii.

PUBLICUL ȚINTA

- avocați litiganți care se vad nevoiți sa acceseze calea cererilor de ajutor public judiciar ori, dupa caz, de acordare a facilitaților la plata cauțiunilor și, respectiv, daca este cazul, calea cererii corespunzatoare de reexaminare;

- judecatori ca factori decidenți ai unor cereri de tipul celor evocate;

- cursanți INPPA;

- justițiabili neinițiați [e.g., solicitanți de ajutor public judiciar, de facilitați la plata cauțiunii în cadrul cererilor de suspendare (provizorie) a executarii silite] care își doresc sa exploreze argumentele pentru a formula o cerere care sa tinda la micșorarea cuantumului cauțiunii ori la exonerarea de la plata acesteia;

- cercetatorii din domeniul juridic.

DESPRE AUTOR: Liviu-Alexandru Viorel este doctor în drept al Facultații de Drept a Universitații din București, avocat pledant de aproape 16 ani, conducator de seminare la Facultatea de Drept a Universitații „Nicolae Titulescu”, formator titular la Institutul Național pentru Pregatirea și Perfecționarea Avocaților, cercetator experimentat, autor sau coautor a 5 carți cu tematica juridica și a peste 40 de articole juridice, lector la conferințe sau dezbateri juridice.