Despre fenomenul Jung 15

« numai acea parte a artei care existaƒ in procesul plaƒsmuirii artistice poate constitui obiectul psihologiei, nu insaƒ si aceea care reprezintaƒ esenta intrinsecaƒ a artei. Aceastaƒ a doua parte, ca si intrebarea ce reprezintaƒ arta in sine, nu poate constitui niciodataƒ obiectul unui mod de examinare psihologic, ci numai estetico-artistic. » C.G. Jung Acesta este secretul efectului artei. Procesul creator, atat cat suntem in stare saƒ-l urmaƒrim, constaƒ in stimularea inconstientaƒ a arhetipului si in dezvoltarea si amplificarea lui panaƒ la opera desaƒvarsitaƒ. Plaƒsmuirea imaginii primordiale este oarecum o transpunere in limbajul prezentului, prin care i s-a permis oricui saƒ regaƒseascaƒ accesul la sursele cele mai profunde ale vietii, care altfel i-ar fi fost zaƒgaƒzuite. In aceasta constaƒ importanta socialaƒ a artei: ea lucreazaƒ continuu la educarea spiritului epocii, caƒci ea aduce acele aspecte care ii lipseau cel mai mult acestuia. Din insatisfactia prezentului naƒzuinta artistului se retrage, panaƒ cand ea atinge acea imagine primordialaƒ in inconstient aptaƒ saƒ compenseze in modul cel mai eficient insuficienta si unilateralitatea spiritului epocii. Aceastaƒ imagine o prinde ea si, in timp ce o ridicaƒ din cea mai adancaƒ neconstientaƒ si o apropie de constiintaƒ, se modificaƒ si forma ei, panaƒ cand poate fi preluataƒ de oamenii prezentului dupaƒ capacitatea lor de intelegere. C.G. Jung