Soimul

Ai vrea să pătrunzi în mintea unui criminal în serie și să-i citești jurnalul?

Șase studente la o universitate de elită dispar în mod misterios. Familiile lor sunt disperate și cer ajutor. Nina Guerrera preia ancheta și, indiciu după indiciu, realizează că nu s-a mai confruntat niciodată cu un astfel de prădător, care obișnuiește să-și documenteze pas cu pas răpirile, notându-și observațiile și strategiile pe care le folosește în uciderea studentelor.

Pe măsură ce ancheta înaintează, Nina descoperă că ucigașul este un vânător care își conservă perfect victimele fără să lase nicio urmă. Devine clar că înfruntă un maestru al jocurilor psihologice mortale. Dar ea nu are timp de jocuri.

Va reuși ea să-i ghicească următoarea mișcare înainte ca el să ucidă din nou? În această confruntare a minților, următorul pas va fi fatal!

„O lectură plină de suspans, un joc de-a șoarecele și pisica! Cei douăzeci și doi de ani petrecuți de Maldonado în cadrul forțelor de ordine și FBI își spun cuvântul.” — Shelf Reflection

„Un roman ucigător. Proaspăt, alert și deosebit de ingenios.” — Brad Thor, autor de bestselleruri New York Times

„Analize criminalistice, acțiune violentă și o eroină dură care ține piept ultimului bărbat de pe pământ pe care vrea să-l revadă.” — Kirkus Reviews

„Uau! O poveste captivantă spusă de o povestitoare desăvârșită.” — J. A. Jance, autoare de bestselleruri New York Times

Fragment din carte
„Goală, înghețată și captivă, Bianca și-a reprimat un nou val de panică. Frica și disperarea o cuprinseseră, încercând să o absoarbă într-o gaură neagră a paraliziei. Un nebun venea după ea în orice clipă, iar tânăra își petrecuse ceea ce părea o bună parte dintr-o oră încercând să se elibereze de funie, fără să facă progrese. Mai întâi, încercase să desfacă cureaua groasă de piele din jurul gleznei, dar nu reușise, și nu avea nimic ascuțit ca să taie pielea groasă. Apoi, trăsese de celălalt capăt al funiei, încercând să o elibereze din șurubul de oțel fixat în podeaua de beton. În cele din urmă, din disperare, își înfipsese dinții în coarda împletită, trăgând și răsucind, chinuindu-se să o roadă. Nu reușise nici măcar să o zgârie. Ar fi putut la fel de bine să muște pielea unui rinocer.”