Psihologia generala cu aplicatii in practica asistentei sociale

Evolutia psihologiei ca stiinta a fost marcata de metamorfoze epistemologice si metodologice strâns legate intre ele. Dezvoltarea psihologiei ca stiinta si ca profesie se bazeaza pe diversificarea foarte mare a ariei de specialitati si prin extinderea aplicatiilor ei in domenii multiple ale vietii practice. Studierea elementelor de psihologie de catre viitorii asistenti sociali este o necesitate având in vedere ca scopurile comune al celor doua domenii de cunoastere si interventie sunt dezvoltarea personalitatii, asigurarea echilibrului psihologic al beneficiarilor si reintegrarea optima in viata sociala. Viitorii asistenti sociali trebuie nu doar sa isi insuseasca cunostinte, ci sa isi dezvolte competente, aptitudini si valori pentru realizarea unor interventii profesioniste in solutionarea sau ameliorarea problemelor beneficiarilor. Scopul asistentei sociale este de a promova sau reface o interactiune reciproc benefica intre indivizi si societate, in vederea cresterii calitatii vietii, atât la nivel individual, cât si la nivel de grup sau societate.

Lucrarea este structurata unitar, in opt capitole, in care sunt abordate elemente de psihologie generala si aplicatii relevante ale acestora in domeniul asistentei sociale, cartea venind in sprijinul celor doua categorii profesionale care au nevoie atât de o formare profesionala adecvata, cât si de un efort permanent de actualizare a cunostintelor in domeniu in vederea optimizarii competentelor profesionale si gasirii celor mai bune solutii in interesul clientilor, respectându-le de asemenea, demnitatea sociala. In primul capitol sunt analizate succesiv perspective teoretice privind evolutia psihologiei si a asistentei sociale ca domenii de cunoastere si interventie asupra omului si a societatii si semnificatia acestor domenii in dezvoltarea sanogena a beneficiarilor sistemului de asistenta sociala.

Urmatoarele doua capitole vizeaza analiza particularitatilor dezvoltarii proceselor cognitive-senzoriale si a celor cognitive-superioare si masurile de asistenta sociala acordate persoanelor cu nevoi speciale, promovându-se ideea acceptarii acestora si a evitarii discriminarii lor. In capitolul patru sunt analizate particularitatile proceselor motivationale si semnificatia acestora in relatia asistent social-client. Procesul motivational este analizat atât dintr-o perspectiva extinsa fiind descrise teoriile motivatiei dar si dintr-o perspectiva praxiologica ce vizeaza descrierea competentelor profesionale ale asistentului social si motivarea clientilor sistemului de asistenta sociala.

O atentie deosebita este acordata in capitolul cinci semnificatiei proceselor afective in relatia asistent social - client la diferite categorii de vârsta. Sunt tratate astfel aspecte privind dinamica tulburarilor afective si efectele in plan psihologic ale abuzului si neglijarii copiilor.  Un rol important este acordat in capitolul sase specificului psihologic al comunicarii precum si modalitatilor de optimizare a relatiei dintre asistentul social si client, fiind descrise obiectivele comunicarii in relatia asistent social-client, deprinderile de comunicare si avantajele comunicarii asertive in asistenta sociala. In capitolul sapte este analizat specificul psihologic al proceselor reglatorii precum si semnificatia acestora in practica asistentiala. Capacitatea de autocunoastere a personalitatii este un deziderat adesea controversat al oamenilor, inclusiv a cercetatorilor.

In lumina diverselor teorii si viziuni asupra personalitatii, autocunoasterea este un pattern distinct si caracteristic al gândirii, afectivitatii si comportamentului, care defineste stilul personal al unui individ si influenteaza interactiunea acestuia cu mediul (Attkinson si colab., 2002). Din aceasta perspectiva in capitolul opt sunt descrise o serie de teorii ale personalitatii cu aplicabilitate in asistenta sociala, atât in activitatile de interventie sau consiliere psihologica individuala cât si in activitatile care vizeaza descoperirea resurselor psihologice ale grupurilor vulnerabile sau in situatie de risc si excluziune sociala. Speram ca lucrarea va veni in sprijinul formarii competentelor profesionale ale viitorilor psihologi sau asistenti sociali, axându-se pe cele doua componente: intelegerea si acumularea cunostintelor teoretice pe care se bazeaza actiunea profesionala si dezvoltarea abilitatilor de practicare a profesiei si de aplicare a cunostintelor teoretice. Cele doua componente presupun in mod obligatoriu legarea studiului teoretic cu disponibilitatea pentru aplicarea cunostintelor in practica.

Autorii