Misterul catedralelor

“Victoria fara primejdii aduce un triumf fara glorie”

“Cautaţi, fraţii mei, fara sa va descurajaţi, caci aici, ca şi în alte locuri obscure, va trebui sa depuneţi mari eforturi. Aţi citit desigur, în mai multe din carţile pe care le studiaţi, ca Filozofii vorbesc limpede numai atunci cînd vor sa-i faca pe profani sa se îndeparteze de Masa rotunda. Ei descriu în mod extrem de limpede regimurile, carora le atribuie culori emblematice. Dar trebuie sa înţelegeţi ca aceste observaţii atît de bine descrise sînt de fapt false şi himerice. Carţile voastre sînt încuiate, ca şi cea a Apocalipsei, cu peceţi cabalistice. Aceste peceţi trebuie frînte una dupa alta. Sarcina e grea, o ştim, dar victoria fara primejdii aduce un triumf fara glorie.

Învaţaţi, aşadar, nu prin ce se distinge o culoare de alta, ci prin ce un regim difera de urmatorul. Dar, mai întîi, ce este un regim ? Ei bine, nu e decît maniera de a face sa vegeteze, de a întreţine şi de a spori viaţa pe care piatra a primit-o de cînd vi s-a nascut. Este deci un modus operandi, care nu se traduce deloc printr-o succesiune de culori razleţe. “Cel care cunoaşte Regimul, scrie Filalet, va primi onorurile principilor şi ale mai-marilor lumii.” Şi tot el adauga: “Nu va ascund altceva decît Regimul.” Aşa încît, pentru a nu atrage asupra noastra blestemul Filozofilor, dînd pe faţa ceea ce ei au crezut de cuviinţa sa lase în umbra, nu vom face decît sa avertizam ca Regimul pietrei, mai bine zis coacerea sa, conţine mai multe regimuri, prin care puteţi înţelege executarea repetata a aceleiaşi operaţiuni. Chibzuiţi, folosiţi analogia, şi, mai ales, nu va abateţi niciodata de la simplicitatea naturala. Gîndiţi-va ca trebuie sa mîncaţi în fiecare zi pentru a va întreţine vitalitatea; ca odihna va e indispensabila deoarece ea favorizeaza pe de o parte digestia şi asimilarea alimentului, şi pe de de alta parte înlocuirea celulelor distruse de oboseala cotidiana. Mai mult, nu sînteţi oare nevoiţi sa expulzaţi frecvent anumite produse eterogene, deşeuri şi reziduuri neasimilabile ?

Tot aşa, piatra are nevoie de hrana pentru a-şi spori forţele, iar aceasta hrana trebuie administrata treptat, ba chiar înlocuita la un moment dat. Daţi-i mai întîi lapte; un regim de carnuri, mai substanţial, va veni dupa aceea. Şi nu uitaţi, dupa fiecare digestie, sa separaţi excrementele, ca nu cumva piatra sa se infecteze… Urmaţi aşadar natura şi supuneţi-va dorinţelor ei cît mai fidel cu putinţa. Va veţi da seama în ce fel trebuie efectuata coacerea atunci cînd veţi fi priceput foarte bine ce este Regimul. Veţi înţelege atunci cu folos mustrarea lui Tollius catre sufleri, robii literei: “Lipsiţi, plecaţi de-aici, voi care cautaţi cu atîta migala culorile prin oalele voastre de lut. Îmi obosiţi urechile cu corbul vostru, sînteţi la fel de smintiţi ca acel ins din antichitate care, deşi era singur, aplauda în teatru, închipuindu-şi ca are veşnic în faţa ochilor un spectacol nou. La fel faceţi şi voi, cînd, varsînd lacrimi de bucurie, credeţi ca aţi vazut prin retorte columba alba, acvila galbena sau fazanul cîrmîziu ! Haida, va zic, lipsiţi de-aici, şi mergeţi de cataţi piatra filozofala într-un principiu fix; aflaţi ca ea nu va patrunde corpurile metalice mai mult decît ar trece prin zid un trup omenesc” …