Mihai Eminescu - Opere complete (11 Volume)

Integrala Operelor lui Mihai Eminescu, editie in 11 volume tiparita initial in anul 2011 și ingrijita de istoricul literar si reputatul eminescolog DIMITRIE VATAMANIUC, membru de onoare al Academiei Romane, aduce in prim-plan o moștenire de seama a literaturii romane. Aparator si promotor al culturii si civilizatiei romanesti, precum si carturar de calibru, domnul Dimitrie Vatamaniuc si-a dedicat intreaga viata operei integrale a lui Mihai Eminescu.

Preluand  aceasta grea și nobila sarcina de la inițiatorul și coordonatorul ei, Perpessicius, istoricul Dimitrie Vatamaniuc a reusit, prin aceasta editie unica in literatura romana, nu numai reunirea intregii opere a poetului, ci si ordonarea materialului scris astfel incat sa reiasa legatura dintre textele sale, viata literara si miscarea stiintifica europeana a momentului.

Prezenta editie Mihai Eminescu are ca text de baza editia academica, fondata de Perpessicius in 1939, editie ce se remarca drept cea mai importanta realizare editorala consacrata unui scriitor roman la sfarsit de secol. Aceasta reuneste creatia literara a poetului, poezia, proza si dramaturgia, la care se alatura – in editia de fata – publicistica si corespondenta.

   Textele editiei de fata sunt grupate in sectiuni dupa cum urmeaza:

I. Poezia publicata in timpul vietii si din manuscrise;

II. Proza publicata in timpul vietii si din manuscrise;

III. Poeme si proza de inspiratie folclorica;

IV. Teatru original si tradus;

V. Publicistica din presa si din manuscrise;

VI. Traduceri filosofice, istorice si stiintifice;

VII. Fragmentarium, cu texte neincluse in sectiunile anterioare;

VIII. Corespondenta trimisa si primita.

Editia de fata include traducerile, notele de curs si transcrierile, cu mare pondere, ca spatiu, in manuscrisele lui Eminescu si importante pentru stabilirea de relatii cu opera originala si cunoasterea orizontului sau intelectual. Textele le reproducem din editia integrala academica in 16 volume, de unde preluam partial in Note si comentarii informatia pe care o completam cu noi date. Pentru faptul ca editia academica constituie textul de baza, este oportun sa o prezentam cu elementele ei mai importante:

Eminescu, Opere I. Poezii tiparite in timpul vietii. Introducere. Note si variante. Anexe. Editie critica ingrijita de Perpessicius. Cu 50 de reproduceri dupa manuscrise. Bucuresti, Fundatia pentru Literatura si Arta „Regele Carol II“, 1939.

Eminescu, Opere II. Poezii tiparite in timpul vietii. Note si variante de la Povestea codrului la Luceafarul. Editie critica ingrijita de Perpessicius. Cu 54 de reproduceri dupa manuscrise. Bucuresti, Fundatia Regala pentru Literatura si Arta, 1943.

Eminescu, Opere III. Poezii tiparite in timpul vietii. Note si variante de la Doina la Kamadeva. Editie critica ingrijita de Perpessicius. Cu 21 de reproduceri dupa manuscrise. Bucuresti, Fundatia Regele Mihai I, 1944.

Eminescu, Opere IV. Poezii postume. Anexe. Introducere. Tabloul editii lor. Editie critica ingrijita de Perpessicius. Cu 38 de reproduceri dupa manuscrise. Bucuresti, Editura Academiei Republicii Populare Romane, 1952.

Eminescu, Opere V. Poezii postume. Anexe. Note si variante. Exercitii & Moloz. Addenda & Corrigenda. Apocrife. Marturii. Indice. Editie critica ingrijita de Perpessicius. Cu 46 de reproduceri dupa manuscrise. Bucuresti,

Editura Academiei Republicii Populare Romane, 1958.

Eminescu, Opere VI. Literatura populara. Introducere – Poeme originale de inspiratie folclorica – Lirica populara – Balade – Dramatice – Basme in proza – Irmoase – Paremiologie – Note si variante. Anexe – Exercitii & Moloz – Caietul anonim – Bibliografie – Indice. Editie critica ingrijita de Perpessicius. Cu 63 de reproduceri dupa manuscrise. Bucuresti, Editura Academiei Republicii Populare Romane, 1963.

Eminescu, Opere VII. Proza literara. Sarmanul Dionis. La aniversara. Cezara. Geniu pustiu. Celelalte proze postume. Texte inedite. Studiu introductiv de Perpessicius. Cu 77 de reproduceri dupa manuscrise. Editie critica intemeiata de Perpessicius. [Editie critica ingrijita de un colectiv de cercetatori de la Muzeul Literaturii Romane]. Bucuresti, Editura Academiei Republicii Socialiste Romania, 1977.

Eminescu, Opere VIII. Teatrul original si tradus. Traducerile de proza literara. Dictionarul de rime. Studiu introductiv de Petru Cretia. Cu 145 de reproduceri dupa manuscrise. Editie critica intemeiata de Perpessicius [Editie critica ingrijita de un colectiv de cercetatori de la Muzeul Literaturii Romane]. Bucuresti, Editura Academiei Republicii Socialiste Romania, 1988.

Eminescu, Opere IX. Publicistica 1870–1877. „Albina“, „Familia“, „Federatiunea“, „Convorbiri literare“, „Curierul de Iasi“. Studiu introductiv de Alexandru Oprea. Cu 68 de reproduceri dupa manuscrise si publicatii. Editie critica intemeiata de Perpessicius [Editie critica ingrijita de un colectiv de cercetatori de la Muzeul Literaturii Romane]. Bucuresti, Editura Academiei Republicii Socialiste Romania, 1980.

Eminescu, Opere X. Publicistica 1 noiembrie 1877–15 februarie 1880. „Timpul“. Cu 16 reproduceri dupa publicatii si manuscrise. Editie critica intemeiata de Perpessicius [Editie critica ingrijita de un colectiv de cercetatori de la Muzeul Literaturii Romane]. Bucuresti, Editura Academiei Republicii Socialiste Romania, 1989.

Eminescu, Opere XI. Publicistica 17 februarie–31 decembrie 1880. „Timpul“. Editie critica intemeiata de Perpessicius. Cu 27 de reproduceri dupa publicatii si manuscrise. [Editie critica ingrijita de un colectiv de cercetatori de la Muzeul Literaturii Romane]. Bucuresti, Editura Academiei Republicii Socialiste Romania, 1984.

Eminescu, Opere XII. Publicistica 1 ianuarie–31 decembrie 1881. „Timpul“. Cu 28 de reproduceri dupa publicatii si manuscrise. Editie critica intemeiata de Perpessicius. [Editie critica ingrijita de un colectiv de cerceta tori de la Muzeul Literaturii Romane]. Bucuresti, Editura Academiei Republicii Socialiste Romania, 1985.

Eminescu, Opere XIII. Publicistica 1882–1883, 1888–1889. „Timpul“, „Romania libera“, „Fantana Blanduziei“. Cu 64 de reproduceri. Editie critica intemeiata de Perpessicius. [Editie critica ingrijita de un colectiv de cercetatori de la Muzeul Literaturii Romane]. Bucuresti, Editura Academiei Republicii Socialiste Romania, 1985.

Perpessicius, initiatorul primei editii integrale a operei eminesciene, avea dreptate sa afirme, in incheierea scrisorii deschise adresate editorului anului 2000, ca „fiecare (…) ne vom fi facut, in felul sau, datoria“. Intocmai acestuia, domnul Dimitrie Vatamaniuc afirma, intr-un interviu din 2013, referindu-se la integrala Mihai Eminescu, ca „lucrul acesta nu a stat numai in puterea mea, ci s-au gasit oameni care au dorit cu adevarat sa se tipareasca Opera Integrala Eminescu si pentru asta Ii multumesc lui Dumnezeu. Eu am fost doar un executant…“

Aceasta editie beneficiaza de tipar de lux si de o legatorie de exceptie, astfel incat forma se ridica pe deplin la inaltimea continutului.

Structura ediției:

Volumul I – Poezii, 1024 pagini. ISBN 978-973-659-305-5

Volumul II – Proza. Teatru, 952 pagini, ISBN 978-973-659-308-6

Volumul III – Poeme originale de inspiratie folclorica si basme, 1088 pagini, ISBN 978-973-659-304-8

in proza. Dictionarul de rime. Traduceri literare

Volumul IV – Publicistica 1870–1877, 1360 pagini, ISBN 978-973-659-306-2

Volumul V – Publicistica 1 noiembrie 1877–15 februarie 1880, 1192 pagini, ISBN 978-973-659-316-1

Volumul VI – Publicistica 17 februarie–31 decembrie 1880, 968 pagini, ISBN 978-973-659-318-5

Volumul VII – Publicistica 1 ianuarie–31 decembrie 1881, 992 pagini, ISBN 978-973-659-319-2

Volumul VIII – Publicistica 1882–1883, 1888–1889, 1016 pagini, ISBN 978-973-659-297-3

Volumul IX – Traduceri filosofice, istorice si stiintifice, 1216 pagini, ISBN 978-973-659-310-9

Volumul X – Fragmentarium, 1480 pagini, ISBN 978-973-659-295-9

Volumul XI – Corespondenta, 1384 pagini, ISBN 978-973-659-328-4

Mihai Eminescu a fost o personalitate copleșitoare, care i-a impresionat pe contemporanii sai prin inteligența, memorie, curiozitate intelectuala, cultura de nivel european, bogația și farmecul limbajului. Din acest motiv putem spune, asmenea lui Tudor Vianu, ca fara Eminescu am fi „mai altfel și mai saraci”.

Mihai Eminescu  a lasat in urma sa o opera vasta, care cuprinde sute de pagini de poezie, proza, proiecte dramatice, traduceri, prelucrari și adaptari, o schița a unei gra­matici sanscrite și  un dicționar de rime. Intreaga sa opera a fost influențata de marile sisteme filosofice ale epocii sale, dar și de filosofia antica, de la Heraclit la Platon, de sistemele de gandire ale romantismului, de teoriile lui Arthur Schopenhauer, Immanuel Kant sau Hegel și chiar de filosofia buddhista.

Manuscrisele sale, 46 de volume, aproximativ 14 mii de file, au fost daruite de Titu Maiorescu in 1902 Academiei Romane, iar in 1948, Eminescu a fost numit  post-mortem membru al Academiei Romane. Versurile sale au fost citite in aproape toate colturile lumii, fiind traduse in 60 de limbi de pe toate continentele. Cu poemul „Luceafarul“, la care marele poet a lucrat noua ani si jumatate, Eminescu a intrat, in 2009, si in Guinness Book of Records.