Lightlark

O carte care urmează să fie ecranizată de Universal Studios.

Bestseller New York Times ⭐ Bestseller Wall Street Journal ⭐ Bestseller Publishers Weekly ⭐ Bestseller USA Today

După un secol, insula Lightlark va găzdui din nou Centenarul, jocul mortal la care pot participa doar conducătorii celor şase regate.

Aceştia au şansa de a învinge şi a-şi elibera regatul de blestemul care îl macină de mai multe secole, dar, totodată, riscă să-şi piardă viaţa în fiecare clipă. Centenarul este un joc crud, iar prețul ridicării blestemelor este viața unuia dintre ei.

Cine va supraviețui și cine va muri? Regulile sunt confuze, şi misterul pare să se adâncească pe măsură ce jocul periculos al Centenarului creează mai mult suspans.

Fiecare dintre ei are ceva de ascuns. Fiecare regat suferă în urma câte unui blestem diferit, dar în egală măsură de devastator. Dar poate cel mai crud blestem este cel care bântuie regatul Săbăticiei - tărâmul seducătoarelor blestemate să-i ucidă pe cei de care se îndrăgostesc.

Iar Isla Crown, tânăra stăpână a regatului, este hotărâtă să câștige jocul Centenarului și să le curme suferința supuselor sale, chiar dacă pentru a reuși va trebui să mintă, să înşele, să trădeze şi să fure.

Un singur lucru îi complică planurile: iubirea. Pentru că o Sălbăticiune nu are voie să se îndrăgostească.

Recenzii

„Dacă Hunger Games ar fi fost o poveste magică întunecată, am fi obţinut înfricoşătorul şi încântătorul Lightlark. Un joc mortal. Pregăteşte-te să explorezi o lume încântătoare, unde dragostea e o sentinţă cu moartea şi idilele dintre concurenţi sunt mai sălbatice decât blestemele care apasă insula.” – Adam Silvera, autorul romanului bestseller New York Times „They Both Die at the End”.

„Fascinant de bogată în detalii, cu imagini demne de un film, Lightlark:Un joc mortal e genul de roman fantasy care îți răsfață toate simțurile, te încântă și apoi te dă pe spate cu întorsături de situație. Nu vei lăsa din mână această carte”. – Marie Lu, autoarea romanului bestseller New York Times „Skyhunter”.

„Un roman fantasy ca o gură de aer proaspăt. Plin de nenumărate secrete și de magie cuceritoare, Lightlark. Un joc mortal te va lăsa cu gura căscată, apoi te va emoționa, în timp ce acești conducători viteji luptă pentru ștergerea blestemelor.” – Chloe Gong, autoarea romanului bestselller New York Times „These Violent Delights”

„Lightlark. Un joc mortal de Alex Aster e un roman fantasy exuberant şi dinamic, cu un univers fascinant care clocoteşte de intrigi, romantism şi tensiuni. L-am citit pe nerăsuflate.” – Sabaa Tahir, autoarea romanului bestselller New York Times „An Ember in the Ashes”

„Un debut care ne aminteşte de acea eră a ficţiunii speculative young adult care a produs seriile Jocurile foamei şi Divergent”. – Kirkus Reviews

„Curajul, determinarea şi compasiunea Islei îi fac pe cititori să se implice în suferinţele ei şi să experimenteze tensiunea şi pasiunea ei. Povestea include mulţi paşi bine cunoscuţi şi apreciaţi ai genului fantasy, dar şi tertipuri, întorsături de situaţie şi trădări descrise în detalii fascinante; iar acestea aduc intensitate şi intrigă”. – Publishers Weekly

Fragment din carte
Celeste a recunoscut imediat bățul, care era o relicvă străveche a Stelarilor. Isla nu avea habar cum ajunsese mama ei în posesia lui înainte de moarte. Și, cum și familia lui Celeste murise cu multă vreme în urmă, din cauza blestemului care-i ucidea pe toți cei din regatul lor care împlineau douăzeci și cinci de ani, nici ea nu știa.

Deși aparținea Stelarilor, Celeste nu îl ceruse niciodată înapoi. Așa începuse prietenia lor, două conducătoare de regat, cu pământurile la mii de kilometri distanță și cu un lucru în comun: amândouă aveau nevoie cu disperare să rupă vraja blestemată în acest Centenar.

Pentru Celeste, ruperea blestemului însemna diferența dintre viață și moarte. Nu numai pentru ea, ci și pentru neamul ei.

Pentru Isla… lucrurile erau și mai complicate. Nimeni nu realiza cât de mic devenise regatul lor. Muriseră mai multe Sălbăticiuni decât se născuseră. Puterile lor slăbeau cu fiecare generație. Pădurea se micșorase. Viața sălbatică dispăruse. La viteza cu care se deteriorau pământurile și supușii ei, până la următorul Centenar nu avea să mai rămână nicio Sălbăticiune.