Leoaica

Lion: Drumul până acasă al lui Saroo Brierley, care și-a găsit micul sat din India cu ajutorul aplicației Google Earth, a devenit un bestseller internațional și a inspirat filmul nominalizat la Oscar Lion.

Povestea mamei lui adoptive, Sue, care a apărut în viața lui din îndepărtata Tasmanie, e o completare și un revers al monedei. Cum a ajuns o femeie să renunțe la șansa de a avea propriii copii și să ofere o șansă copiilor care nu au primit nici una de la părinții lor?

Unul dintre răspunsuri ar fi că nici Sue nu a primit o șansă reală de la părinții ei. Fiica unui alcoolic violent ale cărui afaceri îndoielnice au falimentat familia, tânăra a crescut în izolare geografică și emoțională. După ce s-a măritat și a scăpat din mediul abuziv de acasă, ea a decis să devină mama de care și ea a avut atât de mare nevoie.

Nu avea de unde să știe că, 25 de ani mai târziu, rolul ei va fi jucat pe ecran de o altă mamă care a decis să adopte: Nicole Kidman.

Recenzii:

„Emoționantă și tulburătoare, Leoaica explorează mitul maternității, modul în care familiile se formează în diverse moduri, și căile prin care iubirea și perseverența ne pot aduce împreună. E o lectură fascinantă, pe care n-am putut-o lăsa din mână.”

Better Reading Australia

„Acum, Sue Brierley şi-a lansat propria carte. Lioness e povestea unei copilării traumatizante, devastate de sărăcie, din Tasmania rurală; a deciziei de a adopta doi băieţi din India, şi, desigur, a relaţiei cu Nicole Kidman, care a interpretat-o cu atâta pasiune în filmul "Lion" şi care are doi copii adoptivi la rândul ei.” The Guardian

„Tensiunea de acasă a dus-o până în punctul căderii mintale. La vârsta de 12 ani, extenuată şi subnutrită, a avut o viziune - a unui copil frumos cu pielea brună care venea spre ea.

A fost un moment de nebunie, nu ai cum s-o spui mai amabil, spune ea. Şi totuşi, acel moment a fost salvarea ei.

"Când am avut ceea ce numesc prăbuşirea mea şi acea viziune, viaţa mea era teribil de urâtă, dar am avut o opţiune. Puteam să mă las strivită, să mă transform într-o slugarnică inutilă, sau puteam să dau lovitura şi să încep o viaţă mai bună", spune ea cu ochii scăpărând de hotărâre.”

The Sidney Morning Herald.

„Începând cu copilăria devastată de sărăcie a lui Sue şi până la dragostea faţă de John Brierley şi decizia lor de a adopta în loc de a avea copii biologici, Leoaica explorează birocraţia, dificultăţile şi victoriile adopţiei internaţionale, inclusiv traseul complicat spre adopţia celui de-al doilea fiu, Mantosh, şi a modul în care traumele îndurate de acesta i-au afectat abilitatea de a se integra în familie.”

Canberra Times

Fragment din carte
Imediat după 10:15 p.m., în încăpere s-a lăsat liniștea, și atunci, brusc, l-am văzut pe Saroo! Timpul s-a oprit în loc. Toate lucrurile din fundal s-au estompat când în fața noastră a apărut copilul nostru, în carne și oase. Era uluitor de frumos, cu ochii lui căprui mari și cu picioarele subțirele. Din clipa în care a intrat pe ușă, în tricoul lui deosebit, având inscripționate pe el o hartă a Insulei Apple și cuvântul „Tasmania”, a fost dragoste la prima vedere. Însoțitoarea lui Saroo l-a condus la noi, într-un colț liniștit al încăperii, pentru a face primele prezentări. Eu simțeam nevoia să sar în sus și să țip, dar bunul-simț a ieșit învingător. John i-a strâns mâna lui Saroo cu un aer serios, iar eu l-am îmbrățișat. Am văzut că avea în mână o bucată mare de ciocolată topită, ceea ce însemna că nu putea lua ursul koala de jucărie pe care i-l aduseserăm, așa că a trebuit să-l curăț repede. El mi-a întins mâna ca să i-o șterg. Era primul meu gest în calitate de mamă. În acel moment nu prea mi-am dat seama, pentru că vocea lui era atât de slabă, dar spunea cuvântul „Cadbury”, care pentru el însemna ciocolată. Când i-am terminat de curățat mâna, Saroo a apucat fericit ursul koala și i l-a arătat unui mic prieten care venise odată cu el. Trecuserăm oarecum de primul test. Am rămas uimită când am văzut ce calmi erau copiii. Păreau să aibă o înțelepciune și o putere de înțelegere a situației mult superioare vârstei lor, mai ales dacă țineai seama de zborul lung pe care îl suportaseră. După vreo oră, sporovăiala din încăpere s-a mai liniștit. Sosise timpul ca toți proaspeții părinți să-și preia copiii de la însoțitorii lor și să-i ducă acasă. Am plecat cu lacrimi de fericire în ochi. I-am pus lui Saroo un trening peste tricou și peste pantalonii scurți, știind că afară va fi răcoare, mai ales pentru un băiețel care tocmai sosise dintr-un climat atât de cald. Și apoi, cu timiditate, am pășit în noua noastră viață: o familie de trei persoane.