Introducere in istoria Bizantului

O operă de restaurare științifică, un demers alert și lucid de recuperare și reconstrucție istorică pentru restabilirea unui echilibru atât de necesar în istoria Imperiului Bizantin.

Într-un studiu desăvârșit, fiecare capitol este o perioadă în sine, cu un sumar de dezbateri istoriografice redate în casete cu texte extrase din surse originale, o reală punte între un trecut plin de glorie și un prezent ce își descoperă identitatea.

O explorare extrem de accesibilă și de relevantă într-o mare de istorii bizantine, acolo unde miturile cresc, uneori se clatină și alteori dispar.

„Dacă ar fi să trag o linie, cea mai mare influență asupra volumului meu vine din partea generațiilor de studenți care mi-au urmat cursurile de licență și masterale și m-au ajutat să-mi evaluez propriile lacune în înțelegerea unei lumi care te poate nedumeri în atâtea rânduri. Cred că Albert Einstein este cel care spunea că, dacă nu reușești să explici ceva în cuvinte simple, înseamnă că nici tu nu înțelegi.“  JONATHAN HARRIS

IDEI DE REȚINUT

• Nimeni nu va ști cu precizie cum de a supraviețuit Bizanțul în secolul al VII-lea, în special din cauza faptului că s-au păstrat atât de puține date despre evenimente. Tot ceea ce pot face istoricii este să avanseze teorii plauzibile bazate pe aceste dovezi limitate.

• Important este că Bizanțul a păstrat Asia Mică, deși Balcanii fuseseră cotropiți și Africa de Nord, pierdută definitiv în 698.

• Arheologia și numismatica au contribuit la revelarea elementului economic survenit în supraviețuirea Bizanțului.

• În Balcani, slavii pastorali, lipsiți de spirit războinic, prezentau o oarecare amenințare, dar înlocuirea avarilor cu la fel de agresivii bulgari i-a împiedicat pe bizantini să recucerească zona.

• În Italia, relațiile uneori furtunoase cu papa nu au însemnat neapărat o slăbire a poziției bizantinilor în acea zonă, atât timp cât lombarzii rămâneau calmi.

„Există și o altă [Teodora] mai puțin cunoscută, dar mai atrăgătoare și mai interesantă într-un registru cu totul diferit: o mare împărăteasă care a avut o imensă influență alături de Iustinian și care în multe rânduri a jucat un rol decisiv în guvernare; o femeie cu inteligență superioară, aproape neobișnuită, cu voință puternică, o personalitate despotică, semeață, aspră și pasională, complicată și adesea tulburătoare, însăîntotdeauna infinit de fascinantă. “

Autor

Jonathan Harris revizitează istoria Bizanțului dintr-o perspectivă nouă și poate nu întâmplător extrem de actuală. Imperiul din răsăritul Europei a fost excepțional de longeviv. Care să fie explicația? – se întreabă istoricul englez. Peste Constantinopol au venit valuri de populații, de multe ori puternice și agresive, cu armate capabile să distrugă orice împotrivire. Şi se pare că soluția salvatoare a fost de cele mai multe ori abila transformare a dușmanilor în aliați și apoi integrarea lor în imperiu. Autorul este profesor de istorie a Bizanțului la University of London.