Teatru I. L. Caragiale

 In colectia Lecturi scolare se regasesc cele mai importante opere din literatura romana si universala, selectate in conformitate cu cerintele programei scolare de limba si literatura romana. Astfel, elevii vor avea la indemana, in forma integrala, creatiile cele mai cunoscute si mai indragite ale scriitorilor clasici si moderni, insotite de o scurta prezentare a vietii si a operei autorului. Cartile de neuitat ale copilariei, capodoperele literaturii din toate timpurile reprezinta repere obligatorii in formarea gustului pentru lectura si in educatia cititorilor mai mici si mai mari.

     CUPRINS:
• Cronologie
• O noapte furtunoasa (1879)
• Conul Leonida fata cu reactiunea (1880)
• O scrisoare pierduta (1884)
• D-ale carnavalului (1885)
• Napasta (1890)

     Fragment din volumul "Teatru" de Ion Luca Caragiale, piesa de teatru "O scrisoare pieduta":

     „SCENA V
     (TIPATESCU, ZOE, apoi PRISTANDA)

     ZOE (coborand precipitat treptele): Ai auzit, Fanica? Ai auzit? Onestul tau d. Agamita, care reuseste, care triumfeaza, pastreaza scrisoarea... Ce trebuie sa faca onestul Catavencu, care n-a reusit, care-si musca acuma mainile, isi mesteca turbarea si ma ocheste din cine stie ce ascunzatoare? (Agitata:) A! mi-e groaza sa ma gandesc. Ce face Catavencu? unde e ascuns sarpele? de unde o sa-si arunce veninul asupra mea!
     TIPATESCU: Zoe! Zoe! fii barbata...
     ZOE (inecata): Nu mai pot, nu mai pot. Vorbele lui Dandanache mi-au luat toata puterea, mi-au frant inima... A! innebunesc de frica. (Isi ascunde obrazul.)
     PRISTANDA (venind repede din stanga): Coana Joitico! coana Joitico!...
     TIPATESCU: Ghita!
     ZOE (tresarind): Ghita... Ce e? Spune!
     PRISTANDA (oprindu-se): Coana Joitico, voiam sa...
     ZOE (fierband): Spune, nu ma chinui! Ce e? A publicat-o? da-mi-o s-o vaz (foarte agitata), da-mi-o, s-o vaz!
     TIPATESCU: Zoe! esti nebuna!
     PRISTANDA (aparte): Curat nebuna!
     ZOE: Da, sunt nebuna! si tie trebuie sa-ti multumesc de asta.
     PRISTANDA (cautand s-o calmeze): Nu, coana Joitico, nu e nimica, nu e nimica publicat... Racnetul nici n-a aparut astazi... Dupa ce a fugit Catavencu, dascalimea s-a apucat la cearta, s-au batut, l-au batut pe popa Pripici, si nici vorba sa mai scoata gazeta... S-a spart partidul independent... s-a spart! (Incet Zoii, trecand spre Tipatescu:) Am sa va spun ceva secret, acu numaidecat!
     TIPATESCU: Nu spuneam eu! Dar Catavencu?
     PRISTANDA: Nu l-am gasit, coane Fanica, parca a intrat in pamant. (Batandu-se repede pe frunte ca si cum si-ar aduce aminte de ceva.) A! ce-am uitat! Sa ma iertati, sarut mana, coane Fanica... Ministrul... nu, ministrii, toti sapte, va cheama la telegraf numaidecat... de-aia va cautam asa de zor...
     TIPATESCU: La telegraf? Ce mai vor de la mine?
     PRISTANDA: Nu stiu, dar bate telegraful de un ceas, coane Fanica, trebuie sa mergeti.
     TIPATESCU: A, blestemata politica... Zoe! Zoe, curaj, ma duc...
     ZOE: Du-te.
     TIPATESCU: Ma-ntorc indata. (Ii saruta mana). Zoe, fii cuminte! Nu suntem pierduti; n-ai grija; la revedere! (Pleaca prin fund.)
     ZOE: La revedere!... A!... cum pot sa iubesc pe omul asta!”