OZN. Rapirile extraterestre. Intalniri de gradul III-IV-V.Secretul hibrizilor, al clonelor si al rapirilor umane
de Emil Strainu
OZN, rapirile extraterestre. Intalniri extraterestre de gradul III-IV-V. Secretul hibrizilor, al clonelor si si al rapirilor umane - Dan Farcas, Emil Strainu
Cazul Cerţeşti
In noaptea de 8 spre 9 iulie 1996, plutonierul de poliţie Marian Manca şi paznicul Măricel Rusu îşi făceau rondul prin satul-sediu de comună Cerţeşti (jud. Galaţi). în jurul orei 00. 30, fâcându-i-se foame, plutonierul Mancu a vrut să se abată pe acasă, ca să mănânce ceva.
Locuinţa sa era intr-un bioculeţ cu un etaj, aflat în faţa postului de poliţie, pe partea cealaltă a şoselei asfaltate. Intrarea era prin spate. Abia a trecut plutonierul de colţul blocului, când a auzit un vâjâit ciudat şi a simţit un curent puternic de aer.
S-a întors şi a zărit pe şosea ceva care „împroşca lumini colorate albăstrui-roşiatice“. în primul moment a crezut că e maşina unui echipaj al poliţiei din Galaţi venit în controL Dar, apropiindu-se, a văzut că obiectul plutea deasupra şoselei, iar lângă el se mişca un omuleţ cu înfăţişare neobişnuită.
A strigat: „Paza!“. Ca răspuns, Rusu, care se ascunsese, de frică, în şanţul de la marginea drumului, vârât pe jumătate sub un podeţ, a scos capul spunând: „Dom’ Marian, Satana!“.
Am avut şansa (D. F.) ca, la scurt timp după incident, să vorbesc cu cei doi, înregistrând discuţia pe un reportofon. Paznicul Măricel Rusu mi-a declarat că a apărut „o fâlfâială de sus..." Lumina a clipit şi de sus a coborât, fără zgomot, un obiect care a rămas plutind la circa o jumătate de metru deasupra solului. Au apărut şi trei umanoizi.
Dar, aşa cum spunea paznicul, „când i-a văzut cum erau, când a văzut starea lor de urâţenie, şi-a zis că nu-s de-ai noştri... apoi s-a speriat şi a coborât în şanţ... să se ascundă...“.
Obiectul, după descrierile concordante ale celor doi, era discoidal, avea diametrul de circa 5-6 metri şi aproximativ 2-2, 5 metri înălţime. Un desen făcut în faţa martorilor îl înfăţişează cu o formă de pălărie.
OZN-ul avea de jur-îm-prejur un brâu luminos „continuu“, „ca un curcubeu“; eufonie treceau unele intr-altele: „din verde pornea roşu...“. Dedesubt, obiectul avea o lumină puternică, albă.
Inainte ca plutonierul să plece de lângă colţul blocului, OZN-ul a decolat perpendicular, moment în care luminile sale au devenit mult mai puternice; după aceea a luat-o cu o viteză foarte mare, spre est. Felinarul stradal s-a stins în momentul decolării, dar şi-a revenit de la sine, în circa o jumătate de minut.
Făpturile umanoide au fost văzute mai bine de paznicul Rusu. Plutonierul Mancu a zărit una singură, şi pe aceea, din spate. înălţimea for a fost apreciată la circa un metru.
Aveau o înfăţişare de „avorton“ (în sensul de „neîmplinit“, cum au precizat ulterior), capul mare, alungit spre spate, şi un fel de bube, de „ciuperci“, pe creştet, urechi mari, clăpăuge. Faţa era albă, ochii mari, dar niciunul dintre martori nu a observat cum erau nasul sau gura. Corpul era acoperit de solzi gri-metalizat.
Măricel Rusu spunea: „îmbrăcămintea for, că o fi fost îmbrăcăminte sau ce-o fi fost, era... ca solzii de peşti, aşa strălucea...“. Abdomenul era relativ mare şi flasc. Braţele erau extrem de subţiri, „cât două degete“. Părea ca ei să plutească deasupra solului.
Nu au rămas urme pe sol. Un cireş enorm aflat în focul respectiv a avut frunzele ofilite şi fructele stafidite, deshidratate, pe circa 15% din coroană, pe partea în care se spune că a aterizat şi apoi a decolat obiectul. Fenomenul ar putea fi efectul unor microunde.
Martorii sunt credibili. Plutonierul de poliţie Marian Mancu (circa 30 de ani)...
Cazul Cerţeşti
In noaptea de 8 spre 9 iulie 1996, plutonierul de poliţie Marian Manca şi paznicul Măricel Rusu îşi făceau rondul prin satul-sediu de comună Cerţeşti (jud. Galaţi). în jurul orei 00. 30, fâcându-i-se foame, plutonierul Mancu a vrut să se abată pe acasă, ca să mănânce ceva.
Locuinţa sa era intr-un bioculeţ cu un etaj, aflat în faţa postului de poliţie, pe partea cealaltă a şoselei asfaltate. Intrarea era prin spate. Abia a trecut plutonierul de colţul blocului, când a auzit un vâjâit ciudat şi a simţit un curent puternic de aer.
S-a întors şi a zărit pe şosea ceva care „împroşca lumini colorate albăstrui-roşiatice“. în primul moment a crezut că e maşina unui echipaj al poliţiei din Galaţi venit în controL Dar, apropiindu-se, a văzut că obiectul plutea deasupra şoselei, iar lângă el se mişca un omuleţ cu înfăţişare neobişnuită.
A strigat: „Paza!“. Ca răspuns, Rusu, care se ascunsese, de frică, în şanţul de la marginea drumului, vârât pe jumătate sub un podeţ, a scos capul spunând: „Dom’ Marian, Satana!“.
Am avut şansa (D. F.) ca, la scurt timp după incident, să vorbesc cu cei doi, înregistrând discuţia pe un reportofon. Paznicul Măricel Rusu mi-a declarat că a apărut „o fâlfâială de sus..." Lumina a clipit şi de sus a coborât, fără zgomot, un obiect care a rămas plutind la circa o jumătate de metru deasupra solului. Au apărut şi trei umanoizi.
Dar, aşa cum spunea paznicul, „când i-a văzut cum erau, când a văzut starea lor de urâţenie, şi-a zis că nu-s de-ai noştri... apoi s-a speriat şi a coborât în şanţ... să se ascundă...“.
Obiectul, după descrierile concordante ale celor doi, era discoidal, avea diametrul de circa 5-6 metri şi aproximativ 2-2, 5 metri înălţime. Un desen făcut în faţa martorilor îl înfăţişează cu o formă de pălărie.
OZN-ul avea de jur-îm-prejur un brâu luminos „continuu“, „ca un curcubeu“; eufonie treceau unele intr-altele: „din verde pornea roşu...“. Dedesubt, obiectul avea o lumină puternică, albă.
Inainte ca plutonierul să plece de lângă colţul blocului, OZN-ul a decolat perpendicular, moment în care luminile sale au devenit mult mai puternice; după aceea a luat-o cu o viteză foarte mare, spre est. Felinarul stradal s-a stins în momentul decolării, dar şi-a revenit de la sine, în circa o jumătate de minut.
Făpturile umanoide au fost văzute mai bine de paznicul Rusu. Plutonierul Mancu a zărit una singură, şi pe aceea, din spate. înălţimea for a fost apreciată la circa un metru.
Aveau o înfăţişare de „avorton“ (în sensul de „neîmplinit“, cum au precizat ulterior), capul mare, alungit spre spate, şi un fel de bube, de „ciuperci“, pe creştet, urechi mari, clăpăuge. Faţa era albă, ochii mari, dar niciunul dintre martori nu a observat cum erau nasul sau gura. Corpul era acoperit de solzi gri-metalizat.
Măricel Rusu spunea: „îmbrăcămintea for, că o fi fost îmbrăcăminte sau ce-o fi fost, era... ca solzii de peşti, aşa strălucea...“. Abdomenul era relativ mare şi flasc. Braţele erau extrem de subţiri, „cât două degete“. Părea ca ei să plutească deasupra solului.
Nu au rămas urme pe sol. Un cireş enorm aflat în focul respectiv a avut frunzele ofilite şi fructele stafidite, deshidratate, pe circa 15% din coroană, pe partea în care se spune că a aterizat şi apoi a decolat obiectul. Fenomenul ar putea fi efectul unor microunde.
Martorii sunt credibili. Plutonierul de poliţie Marian Mancu (circa 30 de ani)...
| Data aparitie | 2015 |
| Editie | Editia I |
| ISBN | 978-973-7634-54-2 |
| Loc aparitie | Bucuresti |
| Numar de pagini | 503 |
| Tip coperta | Cartonat |
| Autor | Emil Strainu |
