A zecea viziune

Și în viața de dincolo grupurile de suflete se vor apropia, rezonând între ele. De aceea Pământul se află în centrul atenției, pentru că sufletele din Cer nu se pot uni prin forțe proprii. Acolo, multe din grupurile de suflete rămân fragmentate și nu pot rezona, pentru că trăiesc într-o lume imaginară, o lume a ideilor, care apar și dispar instantaneu, așa încât realitatea este tot timpul arbitrară. Nu există structuri atomice – așa cum avem noi aici – care să constituie o platformă stabilă, un element comun tuturor. Pe această platformă ideile se manifestă însă cu lentoare și trebuie să ajungem la niște acorduri, la un consens legat de ceea ce vrem să se întâmple în viitor. Tocmai aceste acorduri, această unitate de idei din dimensiunea pământeană face ca grupurile de suflete să se adune în viața de dincolo. Iată de ce dimensiunea fizica este atât de importantă: pentru că aici este locul unde se produce adevărata unire a sufletelor! Această unificare este de fapt scopul lungii călătorii prin istorie a omenirii. Grupurile de suflete din Viața de dincolo înțeleg Viziunea Omenirii, care explică modul cum va evolua lumea fizică și cum se vor apropia cele două dimensiuni, lucru ce poate fi înfăptuit doar de către indivizii din planul fizic, prin “mutarea” consensului de aici în cealaltă dimensiune. Planul fizic constituie scena pe care s-a jucat spectacolul evoluției din ambele dimensiuni. Acum, totul culminează cu aducerea conștientă la suprafață a amintirilor noastre.