Soroc de viata si soroc de moarte

Dupa doi ani petrecuti pe frontul din Rusia, tinarul soldat german Ernst Graeber primeste o nesperata permisie de trei saptamini si se intoarce in orasul natal. Dar, la sosire, da cu ochii de o priveliste infioratoare: tot orasul e distrus de bombardamentele trupelor aliate. Cautindu-si parintii, despre care nimeni nu stie daca mai sint sau nu in viata, Ernst o intilneste pe Elisabeth si, in mijlocul ruinelor, intre cei doi se infiripa o minunata poveste de iubire. Fericirea lor este insa de scurta durata, fiindca el trebuie sa se intoarca pe front, iar revelatia ororilor pe care le-a comis impins de o propaganda mincinoasa nu-i da pace.

 

„O clipa, pe Graeber il strabatu o flacara asemenea unei lumini insuportabil de albe si isi dadu seama ca toate erau la fel: despartirea si intoarcerea, posesiunea si pierderea, viata si moartea, trecutul si viitorul, si ca totdeauna si pretutindeni chipul de piatra al vesniciei e prezent si nu poate fi distrus. Apoi i se paru ca pamintul de sub el se bolteste; ii simti rotunjimea sub picioare, de parca ar fi trebuit sa faca un salt inainte; o cuprinse pe Elisabeth in brate si se prabusi cu ea si in ea…”

 

„Remarque a avut un neobisnuit talent de a povesti. Nici unul dintre romanele sale n-a cedat in fata trecerii timpului, asa cum nici gindul care le-a inspirat n-a intrat in desuetudine. Erich Maria Remarque si-a sprijinit filosofia pe discursul romanelor lui.” (The New York Times)