Povesti nemuritoare de la razboi incoace

Cândva am citit că, de fiecare dată când deschizi o carte și o citeşti, un copac zâmbeşte pentru că ştie că încă mai există viaţă și după moarte.

Atunci când o carte este scrisă de un regizor, să fiți siguri, pofta vine mâncând… Pofta de a face și un film, adică.

“Povești nemuritoare de la război încoace” nu este doar o carte, nu este doar un film, pentru că am ales să prezint tabloul unei epoci marcante din istorie, cu ajutorul mărturiilor celor direct implicați în ea și, de câteva ori, prin povești ale unor evenimente trăite chiar de mine. Fie că îi dau cuvântul unui erou care-a luptat la Stalingrad, fie că povestesc cum am trăit evenimentele din dimineața zilei de 11 septembrie 2001, la New York sau, despre întâlnirea cu Olea, o ucraineancă ce fugea din calea războiului din Ucraina, am transformat cartea într-un puzzle ca un document în care timpul și spațiul se mișcă emanând forță, emoție și curaj.

Cartea “Povești nemuritoare de la război încoace” nu se termină pur și simplu pentru că, pe ultima copertă, ea mai poartă un mesaj.

Și, să nu uit, și filmul!

Alături de mapa în care se află stikul de pe care poate fi vizionat documentarul de 72 de minute, am mai adus, pentru fiecare dintre dumneavoastră, o bucățică din pământul patriei, tocmai de la Carei. Pământul despre care toți spun că l-au sărutat cu un fel de evlavie la întoarcerea din război…

Da, pământ. Pentru că, de fapt, pământul ăsta suntem toți!

Îmi amintesc, Carlos Ruiz Safron a spus, despre cărți, că sunt oglinzi, pentru că nu vezi în ele decât ceea ce ai deja în tine.

Rugămintea mea este ca, dacă nu simți ceva pentru pământul ăsta, să nu faci efortul să cumperi cartea… o vei cumpăra degeaba! Însă, dacă nu ești foarte hotărât, să nu uiți că, după hrană, adăpost și un prieten care să-ți fie aproape, cel mai mult, în viață, avem nevoie de povești!