Povestea regelui suparat pe clovn

 „Clovnul e normal să fie 

Zgubilitic, fanfaron, 

Regii însă nu au voie 

Să devină clovni pe tron.“

Se spune că, atunci când moare un rege, tronul nu trebuie să stea mult timp neocupat, ca să nu se răcească. În „Povestea regelui supărat pe clovn”, prințul care urmează a fi încoronat, maestru al jocurilor video, e nerăbdător să-și exercite puterea, dar clovnul bătrân, bucătăreasa Gogolina și însuși regele sunt cu ochii pe el.

În regatul Alandala, deciziile se iau doar în prezența clovnului, regulile castelului sunt scrise pe șorțul bucătăresei, iar execuțiile sunt transformate în baluri cu confetti. Iar pentru că un rege adevărat are clovnul lui personal, prințul proaspăt încoronat se procopsește cu... o clovniță. Clovnița Lița îi citește prințului viitorul în palmă, în talpă și în cerul gurii.

Se anunță vremuri glorioase în regat.

CITATE

„Nasul clovnului este roșu pentru că roșul este culoarea preferată a regilor și a împăraților. Întotdeauna puterea a arborat culoarea roșie. Și atunci clovnul, ca să arate că puterea e derizorie, recurge la un nas roșu…“

„Vă spun eu la ce sunt buni împielițații ăștia de clovni, zurbagiii ăștia de clovni, nespălații ăștia de clovni… La nimic! 

Da, da… La nimic nu sunt buni! Nimeni, absolut niciodată, n-o să mă convingă de faptul că un clovn care-și bagă nasul roșu unde nu-i fierbe oala ar fi bun de ceva. 

Nu, clovnii, bufonii și saltimbancii nu sunt buni de nimic. 

În orice caz, eu nu pot să-i sufăr… Și, pentru că azi am devenit rege, voi da ordin să dispară toți clovnii din regatul meu!“