Povestea lui Angelino Brown

O carte despre speranța pe care copiii o aduc în lume atunci când prind aripi.

Angelino chicotește, zâmbește, vorbește puțin și cântă duios. Repetă ce aude. Zburătăcește de colo colo, dând din aripi. Copiii care-l întâlnesc sunt încântați. Oamenii mari rămân cu gura căscată. Dar un înger de-o șchioapă care se rotește în aer, saltă și dansează e ușor de luat în vizor de escroci și răufăcători. Ei stau mereu la pândă în unghere întunecate, în așteptarea ocaziei de a trage foloase de pe urma unei asemenea ființe stranii.

Întunericul se revarsă în lume prin cele mai înguste cotloane și crăpături. Ar da năvală cu totul. Angelino și prietenii lui se află fată-n față cu el. Le stă în putere să caute înauntrul lor și între ei culoarea și lumina.

„Almond are o manieră înduioșătoare și hazlie de a prezenta felul în care o inimă caldă lucrează asupra altora." Kirkus Reviews

„Almond vrăjește din nou cititorii și-i atrage într-o lume cu posibilități minunate și obstacole cumplite, toate ilustrate ghiduș în creion de Alex T. Smith." Publishers Weekly

„Povestea lui Angelino Brown aduce  în discuție problema educației pentru copii, a înclinării  acestora spre o materie sau alta și a îndrumării lor în direcția respectivă. Angelino e un norocos, fiindcă se bucură de susținerea familiei  și colegilor, a unei profesoare care-l lasă să se exprime în felul lui, a unei echipe de fotbal care-l primește să joace, chiar dacă la început e mai mic decât mingea. Kevin, în schimb, e un adolescent care nu are parte de sprijinul părinților și care, neglijat de ei, abandonează școala și devine interesat exclusiv de bani, punându-se în slujba cuiva cu un trecut asemănător. Dar ce ne spune David Almond prin această carte este că nu ne oprim niciodată din a crește. Învățăm despre lume și viață în fiecare clipă, la școală și în afara ei: din cărți, din situații, din reacții. Ne transformăm în permanență, întâlnim oameni, descoperim mentori. Cu îndrumarea potrivită vom crește, indiferent de vârstă,  spre a ne atinge potențialul.” Cristina Năstăilă, redactorArthur