Pesteri si grote din Romania

Ce a reprezentat speologia pentru mine? Cred ca singuratatea alergatorului de cursa lunga; suporterii te asalteaza cu Ovatii, iar curiosii cu intrebari. Putini sunt aceia care inteleg cu adevarat si apoi se indragostesc si ei de aceasta minunata stiinta. Da, stiinta, in primul rand, pentru ca aceasta nobila pasiune cumuleaza cunostinte dintr-o multitudine de domenii: geologie, biologie, climatologie, hidrologie, chimie, arheologie s.a. Totul adaugat unei bune pregatiri sportive si tehnice, obtinute prin intense antrenamente de alpinism si chiar de scufundari subacvatice. Enumerarea de mai sus cred ca a spus destul despre vastitatea campului informational pe care il ofera speologia. Dar clipele in care, invaluit in intunericul catifelat al unei grote si insotit de clipocitul insinuant al apei, privesti cizma ce calca pe podeaua calcitica -- primele urme ale unui om aici, in domeniul subterrian, domeniul spiridusilor si balaurilor, al intunericului sfasiat de albul formatiunilor calcitice -- sunt unice pentru un speolog. Asa cum Neil Armstrong a fost primul om care a pasit pe solul selenar, tot asa si speologul poate fi primul om ce deschide cararea catre interiorul planetei, catre misterele ei inca nedezlegate. Atunci cand esti singur intr-o galerie stramta si meandrata, cu podea argiloasa, unde esti nevoit sa te tarasti, simti mirosul specific al pesterii -- un amestec de piatra umeda, argila si guano --- si auzi, ca loviturile infundate ale unui ciocan, bataile inimii care ar dori sa iasa din ascunzatoarea ei si sa ti-o ia inainte prin tunelul intunecat. Acel ceva, ce se afla in fata ta, (e atrage aproape hipnotic. Nu ai timp sa iti pui intrebari: de ce? pana unde?cum? Actionezi parca in transa, vrajit de noutatea tuturor stimulilor exteriori si de emotia ce te invadeaza. Nu te gandesti nici la greutatea, sigur mai mare, a drumului de intoarcere, atunci cand tehnicile valabile la inaintare vor. fi inlocuite cu cele de retragere. Intoarcerea catre lumina devine mai putin interesanta. Porti deja in suflet bucuria celor vazute, iar gandul tau a ramas acolo, in punctul terminus al explorarii si incearca sa-l depaseasca, trecandu-l prin planul imaginar.

Intrebarea pe care mi-am pus-o in nenumarate randuri este daca speologii isi doresc sa descopere tainele ascunse in cartea de calcar a naturii, in templele ci subterane -- sau, altfel, trecand probele severe ale explorarii, se redescopera pe ei si scoate astfel la iveala adevaratele potentiale umane, cunoscandu-se mai bine. In situatiile limita care apar in calea exploratorului, acesta isi da seama de insingurarea si micimea sa, insa si de forta pe care o opune in fata uriasului munte, si -- de ce nu? -- chiar a Universului. Astfel se capata incredere in sine si in fortele proprii. Poti si stii ca poti. Este foarte important acest lucru. Pentru ca, daca forta divina se afla in tot si in toate, un picur inseamna ca se afla si in tine, iar atunci cand rezonezi cu divinul, constiinta ta se intremeaza. Vei primi energii nebanuite, iar piedicile se vor spulbera. In calea ta ramane doar misterul...

Autorul