Momente si portrete din istoria Serviciilor Secrete romanesti 1924-198)

Serviciile secrete sunt veritabile aducătoare de „lebede negre”. Credinţa mea este că noua generaţie de istorici nu va mai fi dispusă la nici un fel de compromis. Nici pro, nici anti. Adică promonarhiştii şi antimonarhiştii, proantonescienii şi antiantonescienii, procaliști și anticarliști, promaniştii şi antimaniştii, probrătieni și antibrătieni, procomuniştii şi anticomuniştii, proholocaustologii şi antiholocaustologii, prosecuriști și antisecuriști etc, acestea nu reprezintă curente istoriografice de viitor.

Cred că nu reprezintă altceva decât reflexe jalnice ale unor dispute politice, sau reexaminări politice, în funcţie de conjunctură din partea unor formatori de opinie, care nu au nimic în comun cu cercetarea istorică, dar care sunt foarte voluntari și vocali faţă de avantajele materiale de care beneficiază din plin. Sper să se coaguleze şi la noi, cu timpul, o şcoală de gândire istoriografică, o şcoală critică, cu rol de a curăţa toată zgura moştenită de la politicianismul guraliv, certăreţ şi mai deloc productiv al diverselor epoci istorice. Nu vom putea niciodată construi relații normale cu o mare putere, indiferent care este sau oricare va fi ea, cu frica în suflet și/sau stând în genunchi. Este un mesaj peste timp pe care intelligence-ul românesc, în părțile lui pozitive, ni-l transmite.

Cred că a venit vremea ca, în urma analizei lucide a trecutului, să stabilim neîmplinirile datorate intrigilor mărunte şi răutăţilor de care am fost capabili, întâi, noi românii, înainte de a-i culpabiliza pe alţii A venit timpul să ne asumăm cu decență și responsabilitate acel trecut care nu ne convine și care ne doare. Poate așa ne vom lecui. Trebuie ca fiecare cetăţean să devină conştient că fără securitate naţională nu poate fi democraţie, nu poate fi prosperitate în legalitate, nu se pot afirma drepturile omului, nu există loialitate, prestigiu naţional, o imagine pozitivă în lume. (Cristian Troncotă)