Jurnal fantezist

Jurnalul imaginar al Iuliei Hasdeu ne impresioneaza prin amploarea constructiei temporale, prin schelaria de linii vitale paralele, care se intersecteaza, se arcuiesc sau graviteaza in jurul personajelor centrale, destul de bine conturate ca entitati cu vointa, gandire si actiune proprie.
     Dar ne cucereste, in gradul cel mai inalt - si in aceasta consta valoarea lui artistica - prin calmul egal cu sine al naratiunii, prin linistea, ce ascunde nelinistea existentiala a autoarei, aflata in pragul mortii, prin seninatatea si parca zambetul increzator cu care poeta isi priveste desfasurarea viitoare a vietii pana dincolo de o suta de ani, cand ea stia precis ca mai are de trait cateva clipe.
      Cat a trebuit sa se infraneze si cat va fi strigat in launtrul ei spre a ajunge la acest olimpianism al privirii senine, care constituie atributul cel mai inalt al artei!
      Jurnal de creatie, jurnal de prelungire a existentei dincolo de limitele impuse de destin, jurnal de sondare a propriilor afunduri sufletesti, jurnal al unei vointe mai puternice decat moartea, Jurnalul fantezist - , ce vede lumina tiparului abia dupa o suta douazeci de ani de la stingerea din viata a autoarei - e cu adevarat o carte de exceptie.