Gorgias

ledoaria lui Socrate din finalul disputei cu sofistii Gorgias, Polus, Callicle si Cherefon, pentru desavarsirea omului si pentru promovarea binelui in treburile statului, explica de ce invatatul de o rara puritate morala, care era Teofil Simenschy, a ales si a tradus, in 1920, dintre toate dialogurile lui Platon tocmai Gorgias (sau despre retorica): „Singura afirmatia aceasta ramane neclintita - rosteste Socrate -, anume ca trebuie sa ne ferim mai mult de-a comite o fapta rea, decat de a o suferi, si ca cea mai inalta datorie a cuiva este ca sa-si dea silinta nu ca sa para bun, ci ca sa si fie, atat in particular, cat si in public; iar daca cineva devine rau in vreo privinta, trebuie sa fie pedepsit; si aceasta-i al doilea bine dupa acela de a fi drept; ca sa devii drept si sa fii indreptat prin pedeapsa; iar orice lingusire, atat fata de sine cat si fata de ceilalti, fie putini, fie multi, trebuie evitata, iar oratoria, trebuie intrebuintata totdeauna in vederea binelui si a oricarei fapte bune.“