Geografia turismului

Ca domeniu relativ nou de cercetare, turismul prezinta o complexitate in continua crestere, in plan economic sintetizand rezultatele unui mare numar de activitati, iar in plan psiho-social constituindu-se ca modalitate superioara de organizare a timpului liber. Ritmurile inalte de dezvoltare pe care le-a cunoscut turismul incepand cu a doua parte a secolului XX, sunt consecinta directa a dezvoltarii celorlalte sectoare economice. Astfel, dezvoltarea muncii si a productiei a impulsionat cresterea veniturilor si a puterii de cumparare. Acestea, corelate cu cresterea bugetului de timp liber, prin reducerea saptamanii si a zilei de lucru, au creat premise viabile pentru desfasurarea actului turistic.
Turismul a devenit una dintre cele mai complexe ramuri economice din lume, in derularea sa fiind implicata intreaga societate. In acelasi timp, turismul reflecta intreaga societate si poate fi considerat un adevarat barometru al acesteia. Turismul valorifica superior potentialul natural si antropic al unei tari, imbogatindu-le continuu, satisfacand multiple motivatii umane. Are un efect multiplicator, introducand in circuitul economic laturi inedite cum sunt: peisajul (pentru „consumarea” caruia este necesara deplasarea la fata locului), ospitalitatea, solicitudinea si informatia (geografica, cultural-istorica, gastronomica, artistica etc). Din punct de vedere economic, dezvoltarea turismului se concretizeaza prin cererea unei game sporite de servicii si bunuri de consum, cerere care stimuleaza sectoarele producatoare si prestatoare de servicii, antrenand o crestere a activitatilor economice si a consumului.
Cercetarea fenomenului turistic a captat atentia unui volum impresionant de institutii si specialisti din cele mai diferite domenii (geografi, economisti, psihologi, arhitecti, istorici etc). Geografii, avand la baza o disciplina cu un caracter extrem de dinamic si complex, in speta Geografia, au fost cei care au reusit sa analizeze fenomenul turistic prin prisma complexitatii potentialului turistic si a fenomenelor social- economice conditionate de valorificarea acestuia. S-a nascut astfel un obiect indispensabil in facultatile de profil – Geografia Turismului - disciplina integratoare ce consolideaza relatii cu principalele stiinte geografice: Geografia Fizica prin intermediul potentialului natural de atractivitate si Geografia Umana, turismul fiind o activitate specific umana.
Obiectul de studiu al geografiei turismului este reprezentat de fenomenul turistic cu toata complexitatea sa, respectiv deplasarea persoanelor catre obiectivele cu functie atractiva, din zona emitenta catre zona receptoare, acolo unde are loc consumul produsului turistic si valorificarea elementelor de infrastructura.