Filosofia politica

„Filosofia politică a lui Eric Weil începe cu morala formală de tip kantian (prima parte), trece la analiza so¬cietății moderne (partea a doua) și continuă cu analiza statului (partea a treia), pentru a încheia cu organizarea politică convenabilă a unei societăți mondiale (partea a patra). 

(...) Pentru Eric Weil era clar, în 1956, că toate societățile care se modernizează vor sfârși prin a constitui una și aceeași societate mondială, fie că este vorba de societăți din Vest sau din Est, fie de societăți ieșite din decolonizare care au intrat deja sau vor intra în modernitate. Ceea ce distinge aceste societăți nu este metoda de organizare a muncii sociale și tipul de organizare economică: ele au tendința să devină aceleași, peste tot. Ceea ce le diferențiază sunt tradițiile lor istorice, altfel spus: cultura lor.”
Patrice Canivez

În Filosofia politică, Eric Weil analizează problemele cu care se confruntă statul modern: conflictul dintre stat și societate, globalizarea societății moderne, nevoia și riscurile unei organizații politice internaționale. 
Deși consideră știința politică drept cunoaștere autentică în sensul anticilor, Weil afișează un program clar: acela de a face înțeleasă acțiunea umană. În acest obiectiv se încadrează cartea de față (publicată în 1956), una dintre lucrările emblematice ale autorului. El prezintă totodată care este provocarea acțiunii politice: libertatea reală a individului, posibilitatea oferită tuturor de a duce o viață plină de sens, prin reducerea violenței sociale și politice. Weil vorbește despre reactivarea exercițiului cetățeniei, dar originalitatea demersului constă în recuperarea, în același timp, a sensului Statului. 

Eric Weil, născut la Parchim (Marele Ducat de Mecklenburg-Schwerin) la 8 iunie 1904 și decedat la Nisa la 1 februarie 1977, a fost un filosof francez de origine germană. A studiat medicina și filosofia la Hamburg și Berlin. După teza sa de doctorat despre Pomponazzi, în 1928, condusă de Ernst Cassirer, și-a continuat cercetările despre Renaștere, în special despre Marsilio Ficino. În 1933, când Hitler a venit la putere, a părăsit Germania, stabilindu-se în Franța, unde a rămas până la moartea sa. La Paris, a participat, printre altele, la seminarul despre Hegel al lui A. Kojève. 

Weil a lăsat posterității lucrări importante: Hegel et l’État (1950), Logique de la philosophie (1950), Philosophie morale (1961), Problèmes kantiens (1963), precum și o serie de eseuri și conferințe. Unele sunt adunate în volum: Essais et conférences (1970/1971 — două tomuri), Eseuri despre natură, istorie și politică (apărută în limba română la Pandora M, 2003).

 „În limbaj sociologic, problema individului este cea a timpului liber, nu cea a muncii: munca este pentru el o necesitate, dar numai în vederea eliberării lui. Pentru societate, acest lucru e paradoxal în cel mai înalt grad: [pentru ea] esenţială este munca, iar timpul liber nu are valoare decât ca o condiţie fiziologică şi psihologică a muncii. Omul lucrează pentru a dispune de timp liber — omul trebuie să dispună de timp liber pentru a lucra bine: iată cele două teze aduse la formula cea mai simplă.” - Eric Weil