Doctrina secreta a templierilor

Au exercitat templierii o doctrina secreta, de opozitie fata de cea a bisericii?

A fost aceasta o doctrina generala a Ordinului lor? Care au fost dogmele, sursele, legaturile sale cu marile erezii ale secolului al treisprezecelea? Au adorat ei un idol-simbol al raului? Constituia ea un pericol social destul de amenintator pentru a justifica masurile prin care Biserica si Regalitatea au reusit sa distruga Ordinul Templului? Au aflat ei vreun anume secret in Tara Sfanta care le-a facilitat evolutia fulminanta intr-un termen asa scurt? Procesul la care au fost supusi si care a dus la disparitia ordinului a fost facut pe baza unor acuzatii reale sau pe baza unora inventate? Aceste intrebari le-a dat multa vreme batai de cap istoricilor. Abatele Vertot vedea in ele „enigma impenetrabila pe care istoria a lasat-o posteritatii de descifrat ”,  iar Napoleon nu credea ca va putea fi rezolvata vreodata: „Cum am putea afirma, dupa cinci sute de ani, ca Templierii erau vinovati sau culpabili, cata  vreme insisi contemporanii lor erau impartiti in tabere diferite?”

Toate aceste intrebari ale caror raspunsuri raman invaluite in mister fac in continuare ca lucrarile despre acest subiect sa ramana atractive pentru cei pasionati de literatura cu caracter ezoteric-spiritual.

Doctrina Secreta a Templierilor incearca sa raspunda la o parte dintre aceste intrebari. Autorul, Jules Loiseleur (numit Cavaler al Legiunii de Onoare Franceze la 10 mai 1868) a detinut si functia de administrator al Bibliotecii din Orleans, ceea ce i-a facilitat accesul la unele carti foarte rare si manuscrise pe baza carora si-a construit laborioasa creatie literara.