Curaj in fata mortii

Descoperă secretele unei călugărițe budiste pentru a-ți învinge frica de moarte și a învăța să o privești ca pe un nou început.

Pema Chödrön a observat în cei cincizeci de ani de practicare a Bodhichittei, tehnica orientală pentru deschiderea minții și a inimii către neprevăzut, că nu efemeritatea lucrurilor este cea care ne face să suferim, ci dorința ca totul să rămână la fel, într-o lume în continuă schimbare. Conform învățăturilor sale, moartea se petrece în fiecare clipă – de la sfârșitul unei respirații, la apusul unei zile. Finalul fiecărei experiențe reprezintă începutul următoarelor trăiri, ca un râu care curge veșnic.

Și la fel cum gândurile și emoțiile personale ne creează experiența lumii acum, în același fel, și chiar mai intens, vor crea mediul în care ne vom trezi după moarte. Dacă ne dorim să ne bucurăm de experiența raiului, autoarea ne învață cum să navigăm cu recunoștință și compasiune prin incertitudinea de acum, îmbrățișând noile începuturi și, în cele din urmă, pregătindu-ne pentru moarte cu o curiozitate copilărească, mai degrabă decât cu frică.

Pornind de la învățăturile tibetane ale bardo-ului, tranziția dintre viață și moarte, Pema Chödrön ne dezvăluie puterea nebănuită a acceptării, ca unealtă a renașterii spirituale și a iubirii de sine, pentru a ne elibera inima de atașamente lumești și a păși mai neînfricați și mai hotărâți în lumea de dincolo.

Doar așa putem vedea în umbra morții sclipirea unui nou început.

Cartea aceasta este pentru tine dacă:

· Moartea îți provoacă un sentiment de neliniște.

· Te temi de separarea de cei dragi și de suferința lor.

· Îți este frică de judecată și de posibilele consecințe ale vieții de apoi.

· Simți că totul se schimbă de la o zi la alta și nu poți controla nimic.

· Îți dorești să cunoști înțelepciunea tibetană a vieții și a morții.

„O carte de referință pentru Chödrön. Scrierile sale radiază bunătate, rezonează cu un public larg și sunt o lumină călăuzitoare pentru toți cei care caută creștere spirituală.” — Library Journal

„În acest ghid înțelept, călugărița budistă Chödrön cugetă asupra tranzițiilor vieții cu o sclipire de geniu.” — Publishers Weekly

„Revelator, plin de compasiune și blândețe, Curaj în fața morții reușește să schimbe atitudinile oscilante ale oamenilor față de moarte și să le reînnoiască încrederea într-o eliberare spirituală.” — Foreword Reviews

„Un liant al înțelepciunii și luminii în lumea modernă. Într-o perioadă în care oamenii își doresc cu ardoare să trăiască în iluzia certitudinii, Chödrön le reamintește cititorilor că frumusețea vieții stă în imprevizibilitate și în renunțarea la controlul realității, care este și va fi mereu fluctuantă.” — Shelf Awareness

Recenzii de la cititori:

„Această carte este cu adevărat extraordinară! Stilul Pemei este încântător și îi simt sfaturile ca o sursă nesfârșită de înțelepciune.” - Barbara

„O carte revelatoare, foarte ușor de citit și de pus în practică, care îți oferă îndrumarea de care ai nevoie pentru a trăi conștient zi de zi. Pema Chödrön își pune la dispoziție toate cunoștințele spirituale, ajutându-te să fii cea mai bună versiune a ta, atât în viață, cât și în moarte, care se dovedește mai frumoasă și mai bogată în experiențe decât mi-aș fi închipuit...” - Kelly

„Pema Chödrön reușește să explice cu naturalețe învățăturile budiste despre traiul însemnat. Fiind o persoană care s-a confruntat cu moartea și care încă mai cugetă la modul în care persoanele din jur văd finalul (inevitabil) al călătoriei noastre, este o carte de o frumusețe aparte. Oferă cititorului idei provocatoare despre deschiderea la moarte, ca un instrument de înțelegere a vieții.” - Catherine

Fragment din carte
„În urmă cu câțiva ani, cu ajutorul realității virtuale, am făcut un test ca să văd cum m-aș descurca în diverse situații înspăimântătoare. M-am descurcat bine cu zborul. M-am descurcat cu reptilele și păianjenii, dar în unul dintre scenariile simulate trebuia să urci aproximativ patruzeci de etaje cu un lift; când ușile se deschideau, pășeai afară pe o scândură. Trebuia să mergi pe scândură o vreme, apoi să sari în gol. În afara simulării, mă aflam într-o mică sală a universității, stând în picioare pe o scândură sprijinită ferm de podea, însă palmele îmi transpirau atât de mult, încât abia puteam să ating butoanele de comandă pe care trebuia să le folosesc. Am înaintat lent, ca și când chiar aș fi fost la etajul patruzeci, și când am ajuns în momentul în care trebuia să sar, am înțepenit. După o lungă perioadă jenantă, am reușit să sar – în realitate, de la un centimetru de la podea. Această teamă irațională pentru mine a fost extrem de revelatoare.

Nu ne plac incertitudinea, nesiguranța și inconsecvența. Nu ne analizăm vulnerabilitățile și lipsa experienței. Aceste sentimente ne stânjenesc, iar noi facem tot posibilul ca să le evităm. Aceste stări sufletești sunt însă întotdeauna cu noi, dacă nu în mod evident, atunci subtil, în fundal. Într-o măsură oarecare, mereu simțim că pășim pe o scândură, la etajul patruzeci.”