Centrul nu se mai sustine. Ceea ce ne desparte

„Totul vă desparte: cum spune Bogdan undeva, proveniți din medii diferite, înțelegeți diferit literatura, credeți în funcții diferite ale ei. Și totuşi tot ce vă desparte e nimic în fața a ceea ce vă uneşte: credința în norul verbal care vă învăluie pe amândoi, hipnoza în fața zeului camuflat acolo. Vă e de ajuns că aveți asta în comun; chiar dacă totul vă desparte, literatura face ca nimic să nu vă poată despărți. Și abia asta (dincolo de inteligență, cultură ş.cl.) e pentru mine impresionant: voi ați găsit în literatură zeul care uneşte — într­-o epocă în care aproape toți zeii şi aproape toți oamenii nu mai ştiu decât să despartă." Radu Vancu

„Ce-­i desparte nu­i chiar pentru copii. Ernu e posedat de contextul operei şi evadează în teorie, celălalt e «bolnav» de revelația sensului, a textului ca descindere în infernul oricărei frumuseți. Pentru Ernu, poezia e o problemă de viață şi de moarte, pentru Stănescu – «doar» o contaminare. Febrili, scrupuloşi, oricum ciudați «pentru situația în care ne găsim», vor apela la bibliografii autorizate, la canonul Bloom, la lista Nabokov, cu groaznica retrogradare a lui Dostoievski printre mediocri, le vor accepta o clipă, le vor refuza după aceea, se vor enerva, se vor suspecta ca «imbecili», îl vor ironiza pe Nabokov ca miştocar savuros în cazul Dosto, de la Nabokov vor trece la Bulgakov (de ce l­a ignorat), apoi de la Bulgakov la Grossman şi Platonov, de la amândoi la criticul literar I.V. Stalin şi de aici, mai departe, ajung la Philip Roth, Orwell, Mandelştam – toate acestea pentru ce? Nu pentru triumful lui Gogol asupra lui Joyce sau invers, cu atât mai puțin al lui Ernu asupra lui Stănescu. Ca în toate poveştile bune, nu vom cunoaşte sfârşitul acestui «pariu infantil»." Radu Cosașu

Vasile Ernu (n. 1971, URSS) este absolvent al Facultăţii de Filosofie (Universitatea Al.I. Cuza, Iaşi, 1996) şi al masterului de Filosofie (Universitatea Babeş­Bolyai, Cluj, 1997). A fost redactor fondator al revistei Philosophy&Stuff şi redactor asociat al revistei Idea artă+societate. A activat în cadrul Fundaţiei Idea şi Tranzit şi al editurilor Idea şi Polirom şi se numără printre fondatorii platformei criticatac.ro. În ultimii ani a ţinut rubrici de opinie în Libertatea, România Liberă, HotNews, Timpul şi Adevărul, precum şi rubrici permanente la revistele Noua Literatură, Suplimentul de Cultură şi Observator Cultural. A publicat volumele: Născut în URSS (Polirom, 2006), Ultimii eretici ai Imperiului (Polirom, 2009), Ceea ce ne desparte. Epistolarul de la Hanul lui Manuc, împreună cu Bogdan­Alexandru Stănescu (Polirom, 2010), Intelighenţia rusă azi (Cartier, 2012), Sînt un om de stînga (Cartier, 2013), Sectanţii. Mică trilogie a marginalilor (Polirom, 2015), Intelighenţia basarabeană azi (Cartier, 2016), Bandiţii. Mică trilogie a marginalilor (Polirom 2016), Izgoniții. Mică trilogie a marginalilor (Polirom 2019), Războiul pisicilor (Ilustrații: Veronica Neacşu; Cartier, 2019), Jurnal la sfîrșitul lumii I (Cartier, 2019), Sălbaticii copii dingo (Polirom, 2021), Jurnal la sfîrșitul lumii II (Cartier, 2023). A fost recompensat cu următoarele distincții: Premiul pentru debut al României literare 2007; Premiul pentru debut al Uniunii Scriitorilor din România 2007; Premiul Tiuk! 2009, Premiul Matei Brâncoveanu pentru Literatură 2015; Premiul revistei Observator cultural 2017 – Eseistică/ Publicistică; Premiul AgentiadeCarte.ro 2019 – Eseu/Publicistică/Memorialistică; Premiul revistei Observator cultural 2022 – Memorialistică; Premiul AgentiadeCarte.ro 2022 – Eseu/ Publicistică/Memorialistică. Este tradus în peste zece limbi.

Bogdan-Alexandru Stănescu (n. 1979) este prozator, poet, eseist, traducător şi editor. În prezent este director editorial al editurii Pandora M, din cadrul Grupului Editorial Trei, şi coordonator al colecției Anansi. World Fiction. În 2010, a publicat împreună cu Vasile Ernu volumul de dialoguri Ceea ce ne desparte. Epistolarul de la Hanul lui Manuc (Polirom), iar în 2012 a debutat ca poet cu Apoi, după bătălie, ne-am tras sufletul (Cartea Românească), nominalizat la premiile revistei Observator cultural şi la premiile Radio România Cultural 2012. Au urmat volumul de eseuri Enter Ghost. Scrisori imaginare către Osip Mandelștam (Art, 2013), cel de­-al doilea volum de poeme, anaBASis (Cartea Românească, 2014) – nominalizat la premiile Radio România Cultural, romanul Copilăria lui Kaspar Hauser (Polirom, 2017), recompensat cu Premiul pentru proză al clubului de literatură Nepotu’ lui Thoreau, Premiul pentru proză Radio România Cultural, Premiul Festivalului primului roman de la Chambery, Franţa, ediţia 2018, şi nominalizat pe lista scurtă a Premiului Uniunii Europene pentru Literatură, ediția 2018. În 2019 a publicat romanul biografic Caragiale. Scrisoarea pierdută (Polirom); în 2021, volumul de poeme Adorabilii etrusci (Charmides), nominalizat în 2022 la Premiile revistei Observator cultural şi la Premiile ARCA, iar în primăvara lui 2022, romanul Abraxas (Polirom), câştigător al Premiului revistei Observator cultural pentru proză, al Premiului pentru proză al Ziarului de Iași şi nominalizat la premiile revistei Ficțiunea şi la premiile Radio România Cultural. Din 2012 este doctor în literatură, cu teza Opera lui Emil Botta: Ars moriendi. A tradus din Alberto Manguel, James Joyce, Tennessee Williams, William Faulkner, Sandra Newman, Sue Prideaux, Edward Hirsch, Daniel Mendelsohn, Paul Auster, Philip Roth, Louise Glück, Hannah Arendt şi C.G. Jung.