Cele sapte luni ale lui Maali Almeida

O poveste cu fantome care oferă morților dreptul la un punct de vedere

Colombo, 1990. Maali Almeida, fotograf de război, cartofor și aventurier, se trezește mort în ceea ce pare a fi un birou de vize în ceruri. Trupul său dezmembrat se scufundă în lacul Beira și nu are idee cine l-a ucis. Într-o țară în care socotelile sunt făcute de escadroane ale morții, sinucigași cu bombă și bătăuși de profesie, lista suspecților este deprimant de lungă, drept dovadă numeroasele fantome din jurul lui.

Dar chiar și în viața de apoi, timpul se scurge pentru Maali. Are șapte luni, adică șapte faze ale lunii, șapte nopți, pentru a-i contacta pe cei mai iubiți oameni din viața lui și pentru a-i conduce către fotografiile care vor zgudui Sri Lanka.

„Este un thriller metafizic, o comedie neagră despre viața de apoi care dizolvă nu doar granițele dintre genuri, ci și dintre viață și moarte, dintre corp și spirit, dintre est și vest. Este o joacă filozofică cu totul serioasă, care îl duce pe cititor în inima întunecată a lumii — ororile sângeroase ale războiului civil din Sri Lanka. Odată ajuns acolo, cititorul descoperă și tandrețea, frumusețea, dragostea, loialitatea și urmărirea unui ideal care justifică fiecare viață umană.”

— Neil MacGregor, președintele juriului Booker Prize

Reviews:

Crezi că în viața de apoi toate sunt în ordine? Într-o dimineaţă, Maali Almeida se trezește stând la o coadă interminabilă la intrarea în lumea de dincolo. Eroul acestei cărți e mort și are exact șapte zile la dispoziție să afle de ce i s-a întâmplat asta. Dacă va reuși să scape vreodată de birocrația din ceruri…

Acest roman ingenios se citește cu tot dragul, cu toată pasiunea cu care poți lectura o superficțiune despre lumea celor morți, la fel de coruptă, de imperfectă ca a noastră. Râzi în hohote citind relatarea degajată a lui Maali Almeida despre inima întunecată a lumii și, în același timp, te pune serios pe gânduri legat de ororile războiului și nedreptatea lumii. Premiat de critici și îndrăgit chiar și de cititorii ocazionali, acest roman e o călătorie în viața de apoi care te face să iubești neprețuit viața …de acum."

Mihai Morar

Nu există multe romane care să-ți amintească în același timp de Agatha Christie, Salman Rushdie, Raymond Chandler, John le Carré și Stranger Things - dar acesta o face. Karunatilaka respectă convențiile tuturor genurilor literare pe care le adună laolaltă într-un mod atât de extravagant. Rezultatul e o lectură neașteptat de captivantă.

― James Walton, Times [UK]

O combinație de realism magic zburdalnic și umor absurd. Un roman sălbatic, imposibil de definit.

― Claire Allfree, Telegraph

Romanul lui Karunatilaka se desprinde de modelele convenționale de narațiune pentru a dezvălui umanitate într-o situație stranie, complexă, tragică. Dincolo de teme profunde, politice, istorice, religioase și mitologice, opera dezvăluie particularități absurde ale vieții de zi cu zi din Sri Lanka. - New York Times

Comică, macabră, furioasă și răvășitor de vie... [vocea lui Maali] are tăiș, inteligență și strălucire. Și totuși, comedia plină de furie din romanul domnului Karunatilaka nu frizează niciodată disperarea. - Economist

Comparațiile literare evidente sunt cu realismul magic al lui Salman Rushdie și al lui Gabriel García Márquez. Dar romanul amintește și de ironia usturătoare și suprarealismul din "Suflete moarte" de Nikolai Gogol sau din "Maestrul şi Margareta" de Mihail Bulgakov. - Guardian

Această carte e dificil de inclus într-o categorie. Prezintă fantome şi spirite din viaţa de apoi, deci, parţial, e un roman fantasy. Dar, de asemenea, îţi oferă o iniţiere minuţioasă în politica din Sri Lanka. Şi, pe măsură ce naraţiunea prinde ritm, devine un roman poliţist. Rezultatul e o lectură irezistibilă. - BBC

Strălucitor. O perspectivă satirică şi infuzată de realism magic a unei perioade sângeroase din istoria Sri Lankăi, plasată într-o viaţă de apoi turbulentă. E delirantă şi haotică în cel mai bun mod. Totodată, e o lectură delicioasă: Karunatilaka scrie cu umor sec şi o ureche aparte pentru cadenţa prozei. Cuvintele lui au elocvenţa unor imagini. - Times Literary Supplement.

Fragment din carte
Stai la o coadă, strigând la o femeie purtând un sari alb care stă îndărătul unui ghişeu din fibră de sticlă. Cine nu s-a enervat măcar o dată pe femeile care stau îndărătul unui ghişeu? Cu siguranţă nu tu.

Cei mai mulţi srilankezi se răzvrătesc în tăcere, însă ţie îţi place să te plângi urlând din toţi bojocii.

– Nu zic că e greşeala ta. Nu zic nici că ar fi a mea, însă se mai întâmplă şi greşeli, nu? În special la instituţiile de stat. Ce să-i faci?

– Aici nu e o instituţie de stat.

– Nu-mi pasă, mătuşico. Tot ce vreau să zic este că nu pot sta aici, am fotografii de împărţit. Am o îndatorire oficială.

– Nu sunt mătuşica ta.

Te uiţi în jurul tău. În spate, coada şerpuieşte printre stâlpi şi se întinde de-a lungul pereţilor. Aerul este ceţos cu toate că nimeni nu pare să expire fum sau dioxid de carbon. Ai zice că te afli într-o parcare fără maşini, sau într-un supermarket în care nu se vinde nimic. Tavanul este înalt, susţinut de nişte stâlpi din beton amplasaţi la distanţe neregulate de-a lungul curţii întinse. La capătul îndepărtat al acesteia se zăresc nişte uşi care par să asigure accesul într-un lift, o mulţime de mogâldeţe intrând şi ieşind pe ele.

Chiar şi de văzuţi de aproape, oamenii au contururi incerte, pielea dată cu talc şi nişte ochi în care lucesc nişte nuanţe neobişnuite pentru nişte indivizi cu pielea maronie. Unii poartă halate de spital; hainele unora sunt pătate cu sânge uscat; unii sunt ciungi. Cu toţii se răstesc la femeia în alb care pare să discute cu toată lumea în acelaşi timp. Poate pentru că toată lumea îi pune aceleaşi întrebări. Dacă ai fi un parior (ceea ce eşti), ai spune că sunt cinci din opt şanse ca totul să fie doar o halucinaţie.