Bestselleruri la Salonul internațional de carte Bookfest 2018

În viața unei edituri din România există două evenimente centrale dedicate cărții, Salonul internațional de carte Bookfest – la sfârșitul lunii mai – și Târgul de Carte Gaudeamus – la sfârșitul lunii noiembrie. De aceste date trebuie să țină cont cei care își pregatesc planul de apariții anuale, dacă vor ca promovarea celor mai atractive titluri să aibă succesul scontat. Târgurile de carte aduc întotdeauna titluri noi, semnate de autori cunoscuți pe care editorii speră să le transforme în bestsellerurile anului.

Cititorilor nu le mai rămâne decât să își organizeze timpul și mai ales bugetul în funcție de aceste sărbători ale cărții. Anul acesta, Bookfest a avut loc între 30 mai – 3 iunie, în noul pavilion B2 de la Romexpo, invitatul de onoare al acestei ediții fiind Statele Unite ale Americii, în al cărui stand au avut loc importante lansări de carte.

Ne propunem să vă atragem atenția asupra unor bestseller-uri lansate la salonul de carte, pentru că bănuim că mulți dintre dumneavoastră vor dori să-și pregătească o rezervă de cărți de citit pentru vacanța de vară. Titlurile le puteți cumpăra atât din librăriile tradiționale, cât și de pe librăriile online .

Unul din punctele de atracție ale Salonul internațional de carte Bookfest este de fiecare dată standul Editurii Humanitas. Va prezentam câteva titluri apărute la Editura Humanitas, titluri care vor deveni cu siguranță bestselleruri.

Două mături stau de vorbă. Scene românești [Radu Paraschivescu]

„O țară lipsită de autostrăzi și spitale se leagănă în iluzia excepționalismului și a fratelui său de cruce, celmaicelismul. O țară plină de analfabeți funcțional se chinuie să-și ilustreze detenta fabricând produse care ies din conturul normalității. O țară cu școli în care plouă și în care veceul e în fundul curții se păcălește singură prin îndelungi artificii cosmetice. O țară unde lumea nu mai citește adulmecă lacom Cartea – e adevărat, a Recordurilor. O țară plină de gropi și de boli cochetează cu vârful clasamentului. O țară cu mortalitatea infantilă cea mai mare din Europa exaltă traiul bun și se visează deasupra celorlalte.“ (Radu Paraschivescu).

 Ei mă consideră făcător de minuni. Viața lui Arsenie Boca [Tatiana Niculescu ]

„…La mine vine multă lume. Eu însă nu le fac nimic, decât stau de vorbă cu ei, îi îndrum – și când pleacă spun că au fost schimbați, și atunci ei mă consideră făcător de minuni.“ (ARSENIE BOCA, declarație din dosarul său de Securitate)

„Arsenie Boca. Cine este acest om care dă sens şi speranţă atâtor vieți deznădăjduite? Este cultul lui o vastă operaţiune de marketing religios, şi-atât? Are viaţa lui datele recognoscibile ale vieţilor de sfinţi ai creştinătăţii? Cum se face că un om preocupat de profunde căutări intelectuale şi care s-a declarat în repetate rânduri împotriva «minunismului» a ajuns să fie asociat atât de insistent cu miracolul, cu fantasticul, cu paranormalul? Am încercat să dau câteva răspunsuri scriindu-i povestea.

Cum am trecut prin comunism. Primul sfert de veac [Lucian Boia]

„Eram în ultimul an de facultate, când m-a chemat la partid Iorgu Stoian, profesor de epigrafie, având pe atunci și mai ştiu eu ce funcţie în biroul de partid. Mi-a spus că e cazul să-mi fac autocritica. Eram foarte slab, aproape nul, la autocritică. Ce noimă are să spui că nu eşti de acord cu tine însuţi? Critica şi autocritica ţineau însă de ritualul de partid şi alcătuiau împreună o strategie bine gândită şi eficientă de devalorizare a individului, supus tirului celorlalţi şi obligat – culmea! – să-şi dea el însuşi lovitura de graţie, după modelul proceselor staliniste.
Ce era să răspund? I-am zis că, sigur, îmi voi face autocritica. Şi mi-am făcut-o în felul meu… spre supărarea lui Iorgu Stoian, care a ţinut să-mi spună că nu aşa ne-a fost vorba” (Lucian Boia).

România în 100 de ani. Bilanțul unui veac de istorie [Oliver Jens Schmitt]

„Am scris această carte cu simpatie şi respect faţă de acei oameni care, în ultima sută de ani, au încercat să construiască, în condiţii grele, ceea ce, după părerea mea, merită România să fie: o ţară normală, nu un caz special, nici în bine, nici în rău, ci un stat de drept, democratic, în Europa.

Regimurile autoritar-totalitare din ultima sută de ani au fost susţinute chiar de forţe din ţară, oricât de mult s-a încercat mereu să se atribuie fascismul doar influenţei germane, iar comunismul, exclusiv celei sovietice. Este, desigur, o constatare dureroasă pentru români, dar fără o analiză a acestei continuităţi va fi dificilă vreo schimbare fundamentală în viitor.

La o sută de ani de la 1918 ar trebui sărbătoriți acei oameni care, după 1989, în ciuda statului, dincolo de acest stat, dar apoi şi în importante instituţii ale acestui stat, nu s-au angajat pe drumul naţionalismului izolaţionist și al specificității româneşti, ci pe drumul unei normalităţi europene.“ (OLIVER JENS SCHMITT)

Omul care vedea dincolo de chipuri  [Eric – Emmanuel Schmitt]

“În Noaptea de foc, Eric-Emmanuel Schmitt și-a relatat experiența spirituală din tinerețe, revelația primitã în deșert. Acela a fost momentul în care a început să creadă. Dar în ce, sau în cine crede el? Noul său roman, Omul care vedea dincolo de chipuri, îndrăzneț și ingenios, încearcă să ofere un rãspuns prin mijlocirea unei intrigi inspirate din actualitate.” (Le Figaro)

 Și, deodată, cineva bate la ușă  [Edgar Keret]

Cea mai populară figură a noii generații de scriitori israelieni, Etgar Keret este un maestru al prozei scurte, plin de spirit și originalitate, iar cărțile sale au fost publicate până în prezent în 45 de țări. Volumul Și, deodată, cineva bate la ușă a fost tradus în 26 de limbi.

Lucrurile par bine așezate în lumea personajelor lui Keret. Copiii sunt duși la grădinița, la școală, la locul de joacă; adulții aleargă cu treburi sau își văd de casă. Și, deodată, banalul se complică: viața de zi cu zi își dezvăluie dramele, măstile cad, sentimentele izbucnesc, iar realitatea virează adesea în supranatural. Cum arată viața de apoi a unui sadic asasin plătit? Te poți reîncarna într-o guava? Dar într-un pudel răsfățat? Peștișorul de aur chiar stă într-un acvariu în Jaffa, ținându-i de urât taciturnului Serghei? Oricât de îndrăznețe ar fi volutele imaginației narative, ele nu ne lasă să scăpăm niciodată din vedere adevărata lor miză: chipul monstruos și angelic, ridicol și sublim, vulnerabil și feroce al fiecărei vârste omenești.

 Lincoln între vieți  [George Saunders]

Încununat cu prestigiosul Man Booker Prize în 2017, romanul de față e publicat în peste 30 de țări. Bestseller New York Times, Chicago Tribune, Publishers Weekly, USA Today.

Dacă acțiunea din Ulise se petrece într-o singură zi din 1904, cea din Lincoln între vieți se desfășoară într-o singură noapte din 1862. Și într-un singur loc: cimitirul din Georgetown, unde este adus Willie, fiul de 11 ani al președintelui american Abraham Lincoln. America are aproape un an de război civil, cu alaiul lui de drame, nemulțumiri, sacrificii, suferințe și aspirații înecate în sânge. Dar de fapt sunt mai multe Americi în romanul lui Saunders. Cea a recepțiilor sofisticate de la Casa Albă, care sfidează năprasna războiului, cea a relatărilor din presa și literatura vremii și cea din cimitirul din Georgetown, unde în jurul lui Willie Lincoln se învârt personaje de toate felurile: soldați fanfaroni, prostituate arțăgoase, reverenzi sfioși, soți priapici, negri cu statut umil și filfizoni ceremonioși. Într-o rapsodie polifonică fără egal în literatura de azi, ei spun cu toții povestea unei țări al cărei destin se află la răscruce. Și a unui spațiu plasat între vieți, unde revoltații refuză să-și admită sfârșitul și se cred simpli suferinzi în așteptarea vindecării. Lincoln între vieți, primul roman al lui George Saunders, este proba de măiestrie a unui virtuoz care poate mânui o sută de sfori într-o armonie absolută.

Editura Polirom, cea mai mare editură din țară a fost prezentă la Bookfest cu o impresionantă ofertă de carte. Traduceri din apariții internaționale recente, literatură autohtonă, ficțiune non-ficțiune precum si carte pentru copii și tineret au umplut rafturile standului și au atras sute de amatori de literatura.

 Forța civică a femeilor [Andreea Paul]

În această a treia carte dedicată femeilor contemporane din România, Andreea Paul s-a lăsat inspirată de „realitățile românești emoționante care au transformat răul în bine și greul în ușor prin implicare civică” și a reușit să adune poveștile a nu mai puțin de 100 de coautoare. Volumul își concentrează atenția asupra unei conștiințe feminine treze, care nu dă niciodată vina pe soartă, sărăcie sau guvern, ci caută să genereze schimbarea pornind din interior și construind treptat o lume mai bună. Fiecare poveste a acestor femei este un exemplu de succes obținut prin eforturi susținute și dorința fermă de a realiza ceva pentru ele, pentru cei apropiați lor și, mai presus de orice, pentru comunitate. Aceste doamne activează în domenii variate și susțin proiecte dintre cele mai diverse, dar la baza tuturor mărturiilor stau aceleași noțiuni de curajpasiunegenerozitateiubireputere.

Etnogeneză și țuică [Vintilă Mihăilescu] – volum lansat în prezența autorului și a invitaților Mircea VasilescuȘerban Anghelescu și Călin-Andrei Mihăilescu.

Noul volum al lui Vintilă Mihăilescu conturează imaginea societăţii româneşti contemporane, trecînd de la realitatea imediată, cu noile „tehnici ale sinelui” şi device-uri ce creează dependenţă, la „actualitatea trecutului”, ţinut la loc sigur în memoria colectivă, ori la „dilemele viitorului”, pîndit prin oglinzi magice înainte de-a fi înţeles întîi şi-ntîi realitatea timpurilor în care ne ducem traiul. Incursiunile spumoase în istoria noastră mai recentă sau mai îndepărtată explică mentalităţi şi obiceiuri vechi de cînd lumea, ubicua diviziune dintre noi şi celălalt, legăturile candide dintre „rumâni” şi licorile făurite pe teritoriul nostru cu-atîta meşteşugire de-a lungul istoriei zbuciumate, toate acestea făcînd ca Etnogeneză şi ţuică să fie o lectură care ne invită la introspecţie.

 

Uciderea Comandorului (vol I)– [Haruki Murakami]

Un roman despre singurătate, război şi artă, o carte uimitoare a unuia dintre cei mai mari scriitori contemporani, dar şi un omagiu adus Marelui Gatsby

Un pictor în vîrstă de treizeci și șase de ani de-abia divorțat se mută într-o casă singuratică și izolată de oraș, pe vîrful unui munte, pe care i-o încredințează un amic, fiul celebrului pictor nihonga Tomohiko Amada. Boemă, cu grădină și-n mijlocul pădurii, casa pare locul ideal ca tînărul pictor să o ia de la capăt, nefăcînd altceva decît să picteze și încercînd să lase în urmă criza de inspirație. Numai că, la scurtă vreme după ce hotărăște să renunțe la tablourile pe care le pictează pentru bani, primește în schimbul unei sume uriașe o comandă de portret din partea unui personaj misterios. Acesta din urmă se conturează ca o apariție deloc întîmplătoare în viața pictorului. Așa cum nu pare să fie întîmplător nici momentul cînd pictorul găsește, înfășurat în hîrtie și ascuns privirii tuturor, un tablou straniu aparținînd stăpînului casei, înfățișînd scene bizare inspirate din opera lui Mozart, Don Giovanni.

De asemenea, în colecția Polirom Junior au apărut tituri noi precum: Pumn-de-Fierde Mircea Pricăjan, Războiul solomonarilorde Moni Stănilă, 25 de grame de fericire, de Massimo Vachetta și Antonella Tomaselli, și Sylvie și Bruno, de Lewis Carroll.

[sursa: site-urile Humanitas si Polirom]

Was this article helpful?
YesNo

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *