Ai vreme sa vorbim?

Ana-Maria Păunescu s-a născut la 25 decembrie 1990, în București. Încă de la 4 ani a fost prezentă la spectacolele Cenaclului „Totuși iubirea”, unde recita o strofă și dansa legănat, pe ritmurile muzicii folk, cu regretul că nu era încă născută pe vremea „Cenaclului Flacăra” . După regretabila dispariție a marelui poet, ca un omagiu adus acestuia, Ana-Maria a continuat să scoată revista „Flacăra lui Adrian Păunescu” și să bată țara în lung și-n lat, alături de fratele ei Andrei Păunescu și de Cenaclul „Totuși iubirea”. A creat, de asemenea, un proiect interesant în propria sufragerie, într-o atmosferă colocvială, „Folk la Unu’ – Sufrageria Artiștilor”, seri de folk, poezie, teatru, dialog, amintiri. Și tot în memoria poetului, în fiecare joi seara, o vreme Ana-Maria a prezentat emisiunea de muzică folk, rock, pop, „Sala de așteptare”, la radio SmartFM.

„Scriu cu tot sufletul Cuvântul înainte la cel de-al doilea volum de versuri al poetei Ana-Maria Păunescu, pus emblematic sub acest motto: «Mă rog pentru un ultim, laș, botez: Ajută-mă să nu te mai visez!» Versurile antologate – o spun din prima clipă – egalează spiritul social și moral întemeiat pe o mare iubire al marelui Adrian Păunescu, pe care poeta îl slujește cu o surprinzătoare maturitate”, notează Dinu Săraru în cuvântul înainte al volumului.

„Am dat tiparului această a doua carte, de dor de cei care m-au primit anul trecut, cu «toate poeziile pe care nu ți le-am scris», în bibliotecile și în viețile lor. Am adunat versuri mai noi și mai vechi, toate versiuni ale mele, ale inimii mele și am decis să vin în fața oamenilor, cerând răgaz pentru o poveste, pentru o taină. Asta înseamnă «ai vreme să vorbim?». O rugăciune pentru cuvinte, pentru timp, pentru dragoste”, mărturisește Ana-Maria Păunescu