A fi tu o noua stiinta a constientei

Percepția în sens invers

Deschid ochii și îmi apare imaginea unei lumi. Stau pe veranda unei case din lemn, aşezată sus, pe versantul unei păduri de chiparoşi, la câțiva km nord de Santa Cruz, California. E dimineața devreme. Privind in fața mea, pot vedea arbori inalți, încă învăluiți de ceața rece a oceanului, adunată noapte de noapte, scăzând mult temperatura.

Nu pot vedea solul, aşa că terasa și arborii par så plutească, impreună cu mine, in abur. Sunt câteva scaune vechi de plastic stau pe unul, o masă, o tavă cu pâine și cafea. Aud cântecele păsărilor, zgomote in spatele meu- oamenii din casă şi un murmur indepărtat, de la ceva ce nu pot identifica.

Nu toate dimineţile sunt astfel; aceasta este o dimineață frumoasă. Încerc să mă conving pe mine însumi, a nu știu căta oară, că această lume extraordinară este o construcție a propriului men creier, un fel de ''halucinație controlata"

Ori de câte ori suntem conştienţi, suntem conștienți de ceva sau de mai multe lucruri. Acestea sunt continutul conştienţei. Pentru a înțelege cum anume apare și ce armame vreau să spun prin halucinație controlată, să schimbăm perspectiva. Imaginează-ți, pentru o secundă, că eşti un creier.

Adică străduiește-te så te gândești cum ar fi să fii aici sus, incuiat in bolta osoasă a craniului, încercând să-ți dai seama ce e acolo, in lumea de afară. Nu e lumină, nici sunet, nimic e complet întuneric și extrem de linişte.

Atunci când încearcă să alcătuiască percepții, tot ceea ce trebuie să facă un creier este să selecteze semnale electrice care au doar legătură indirectă cu orice se întâmplă acolo, afară, Stimuli (inputs) senzoriali nu au etichete (eu provin dintr-o cească de cafea", eu provin de la un arbore").

Nu au nici măcar etichete care să le sintetizeze natura-vizuala, auditivă, atingere sau unele mai puțin familiare, cum sunt termorecepția (senzația de temperatură) sau propriocepția (simțul care ne permite să ne percepem poziția corpului).

Cum anume transformă creierul aceste semnale senzoriale, ambigui prin definiție, intr-o lume coerentă perceptiv, plină de obiecte, oameni și locuri? In partea a doua a acestei cărți explorăm ideea potrivit căreia creierul este o maşină de predicție", iar ceea ce vedem, auzim şi simțim nu este altceva decât cea-mai-bună-predicţie" a creierului cu privire la cauzele input-urilor senzoriale.

Urmând această idee până la capăt, vom constata despre conținuturile conștienței că sunt un fel de vis cu ochii deschişi halucinație controlată care este mai mult, dar şi mai puțin decât orice ar fi lumea reală...

CUPRINS:

Prolog

1 Adevărata problemă
2 Măsurarea conștienței
3 Phi
I: NIVEL
II: CONŢINUT
4 Percepția în sens invers
5 Vrăjitorul din Odds
6 Contribuția privitorului
III: SINE
7 Delir
8 Așteaptă-te pe tine însuți 9 A fi un animal-maşină
10 Un pește în apă
11 Grade de libertate
IV: ALTELE
12 Dincolo de om
13 Minți-maşină
Epilog
Mulţumiri
Note
Referinţe
Index