Micul Lord. Editia 2017

Cea de a doua jumatate a secolului al XIX-lea a fost o perioada de mari schimbari in cultura americana, in constiinta de sine a americanilor. Micul lord (creat de Frances Hodgson Burnett si publicat in milioane de exemplare in toate limbile de circulatie universala), copilul-simbol al epocii victoriene, a fost ultima si cea mai influenta constructie imagologica a modelului masculin romantic. Odata cu secolul XX, Micul lord pare rezultatul presiunilor matriarhale. La fel de absurd, insa, modelul matriarhal este inlocuit cu cel patriarhal, idealismul cu pragmatismul, valorile antreprenoriale le inlocuiesc pe cele aristocratice.

    Fragment din romanul "Micul lord" de Frances Hodgson Burnett:

     „„E cel mai frumos si mai reusit baiat pe care l-am vazut vreodata", marturisi domnul Havisham in gand. Cu voce tare spuse simplu:
     — Asadar acesta-i micul lord Fauntleroy!
     Cu cat il vedea mai des pe micul lord, cu atat era mai placut surprins. Stia putine lucruri despre copii, desi vazuse o multime in Anglia — baieti si fetite — frumosi si plini de sanatate, de care guvernantele si institutoarele aveau grija cu multa strictete; dar unii erau timizi, altii galagiosi, totusi niciodata nu reuseau sa-i staneasca interesul. Poate ca destinul neobisnuit al lordului Fauntleroy il facuse pe batranul avocat, teapan si rigid, sa-l observe pe Cedric cu mai multa atentie decat pe ceilalti copii, cu siguranta gasi ca e un copil cu adevarat foarte reusit.
     Cedric nu stia ca este urmarit, asa ca se comporta cat se poate de natural. Stranse prietenos mana domnului Havisham atunci cand se facura prezentarile si raspunse prompt la toate intrebarile, fara pic de ezitare, asa cum facea si cu domnul Hobbs. Nu era nici timid, nici indraznet, iar atunci cand domnul Havisham i se adresa mamei, baiatul urmari discutia ca un adult.
     — Pare un baiat foarte matur pentru un copil, ii spuse avocatul mamei sale.
     — Asa si este in unele privinte, raspunse mama. Are o capacitate mare de invatare rapida si a trait mult printre oamenii mari. Are un obicei amuzant de a folosi cuvinte lungi si expresii pe care le-a citit in carti sau le-a auzit de la altii, dar ii place mult si sa se joace. E un baietel inteligent, dar si foarte copilaros.
     A doua oara cand l-a intalnit, domnul Havisham a observat ca aceasta ultima observatie era adevarata. Cand trasura era la coltul strazii, a zarit un grup de baieti jucandu-se cu pasiune. Doi baietei se pregateau sa faca o intrecere de alergari, iar unul din ei, chiar micul lord, striga si facea o larma asurzitoare; se asezase langa celalalt baiat cu un picior rosiatic inainte, pregatit sa plece de pe loc.
     — Unu — pe locuri! racni arbitrul. Doi — fiti gata! Trei — start!
     Domnul Havisham se pomeni scotandu-si capul pe fereastra trasurii, animat de un interes cu totul neobisnuit. Nu-si amintea sa fi vazut vreodata ceva asemenea felului in care piciorusele cu sosete rosii ale lordului zburau si loveau pamantul, cand acesta pleca brusc in cursa, la semnalul de start. Tinea pumnii stransi si, in timp ce gonea impotriva vantului; pletele stralucitoare ii fluturau pe spate.”