Ma vindec

• Cum putem scapa de el atunci cand mobilizam in acest scop toate fortele medicale, dar si psihice si mentale? 

• Prin ce se deosebesc persoanele care supravietuiesc de cele care mor, avand acelasi diagnostic si acelasi prognostic? 

 

Lucrand indeaproape cu bolnavii al caror proces de vindecare a decurs foarte bine ori care s-au insanatosit in mod miraculos, Anne Ancelin Schützenberger a elaborat o metoda de ingrijire complementara fata de abordarea medicala clasica. 

 

Metoda ei este axata pe abordarea fiintei umane ca intreg, folosind in principal, pe langa ingrijirile medicale primite, intelegerea contextului si a mediului familial, gestionarea stresului, relaxarea, vizualizarea si analiza mecanismelor inconstiente ce au dus la imbolnavire sau care saboteaza procesul de vindecare.

 

Vindecarea de o boala grava necesita nu numai supraveghere medicala, ci si existenta dorintei de a trai a pacientului si revigorarea puterii sale de insanatosire. Iar pacientul, asa cum ne demonstreaza cartea de fata, isi poate reactiva mecanismul de autoreparare al propriului organism.

 

O lectura indispensabila pentru toti cei care vor sa inteleaga pe deplin cauzele propriei boli si ce pot face ca sa traiasca – singuri sau alaturi de medic, psihoterapeut si familie.
 

 

"Cautarea unei cauze

Incercarea de a raspunde la intrebarea de ce?

 

Aspectul psihosomatic si somatopsihic devine comprehensibil si, eventual, reversibil. 

Analizam, impreuna cu bolnavii, cum gandesc ei, in ce context, si cum traiesc: proiectele, sperantele, scopurile lor, dificultatile pe care le intampina... angoasele lor... Ii ajutam sa isi vada scenariul de viata, sa se recadreze, sa se reprogrameze, sa se schimbe. 

Bolnavii se simt deja mai bine dupa aceasta prima conversatie, pe care eu o numesc discutie de clarificare. 

As vrea sa va semnalez, in treacat, ca o lunga perioada de timp, pana in 1983, am avut de-a face numai cu cancere terminale. Asadar, discut aici doar despre persoane care sufereau de cancer in faza terminala si carora medicul curant nu le mai dadea decat cateva zile sau saptamani de viata, persoane care dupa cinci sau zece ani sunt sanatoase si duc o viata agreabila. 

Cand vorbesc despre cancer terminal, ma refer la un diagnostic si un pronostic stabilite de cele mai mari somitati in oncologia clasica franceza sau mondiala. (Sa retinem ca, in jurul anului 1980, sotii Simonton se ocupau doar de cancere terminale sau de persoane operate de mai putin de sase luni). 

Asadar, atunci cand oamenii se simt mai bine sau se insanatosesc, situatia este foarte incurajatoare. Or, cine poate mai mult, poate si mai putin: putem trata si un cancer care nu este in faza terminala si treaba asta functioneaza! Cand ai mai multe sageti la arc, ai mai multe sanse sa nimeresti tinta vindecarii. 

In primul rand, trebuie analizat si schimbat aspectul psihologic al lucrurilor (doliu, stres, descurajare, pierderea dorintei de a trai si de a lupta...) 

Ocupandu-ne de ceea ce gandeste si resimte bolnavul ne permite, de asemenea, sa raspundem altor intrebari pe care si le pune orice persoana atunci cand se imbolnaveste de cancer: De ce sufar de cancer? si De ce tocrnai eu?, De ce acum? Sunt intrebari angoasante, la care nu exista raspuns. Abordarea psihosomatica si psihologica a cancerului, abordarea persoanei in ansamblul ei, ne ingaduie insa sa raspundem acestei intrebari: De ce sufar de cancer? — Pentru ca mi s-a intamplat treaba asta, care mi-a diminuat fortele. Si a raspunde la acest de ce? inseamna a da un sens evenimentului, inseamna deja a incepe sa respiram, sa iesim din impas, sa zarim o usa care se intredeschide... "