Incredibila si trista poveste a candinei Erendira si a bunicii sale fara suflet

“În Incredibila si trista poveste a candidei Eréndira si a bunicii sale fara suflet, la fel ca în Un veac de singuratate, imaginile par a izvorî la fel de firesc ca florile silvestre într-un câmp manos, dupa ploaie. Aceasta capacitate uimitoare a lui García Márquez de a crea imagini (pe care, dupa spusele lui, a deprins-o de la bunica), nu se nutreste dintr-o fantezie gratuita si dezordonata, ci din toate manifestarile si caracteristicile care configureaza culturile din zona Marii Caraibilor (printre acestea clima, geografia, organizarea sociala, economia, miturile, simbolurile, legendele, credintele si superstitiile), precum si din traditia literara occidentala. S-ar putea spune ca aceasta povestire este plamadita prin hibridarea stilurilor si motivelor amerindiene si occidentale, într-un fel de pastisa intentionat ireverentioasa care, cu toate acestea, nu pune în umbra imensa seriozitate a temei sale principale: exploatarea si nefericirea celor oropsiti si abuzul de putere.”
Elsa Cajiao Cuéllar