Drama noastra demografica. Populatia Romaniei la recensamantul din octombrie 2011

Recensaƒmantul unei fictiuni In octombrie 2011 am fost cu totii martori la zarva din jurul recensaƒmantului. Atmosfera in taraƒ era proastaƒ si oamenii credeau caƒ li se noteazaƒ CNP-ul ca saƒ li se fure votul la alegerile viitoare, raƒspundeau din doi in doi despre cei plecati in straƒinaƒtate sau refuzau pur si simplu saƒ-i deschidaƒ usa recenzorului, considerandu-l un nou trimis monstruos al unor autoritaƒti de la care nu-i veneau decat nedreptaƒti si amenintaƒri. Autoritaƒtile, deloc mai breze, s-au ocupat de ce vrei si ce nu vrei, dar nu de recensaƒmant : i-au aprobat bugetul cu intarziere, au neglijat cartografierea care ar fi trebuit refaƒcutaƒ, au trimis pe teren oameni slab pregaƒtiti si prost plaƒtiti, s-au dezinteresat de introducerea si tratarea datelor. Toataƒ lumea a paƒrut saƒ aibaƒ dreptate, intr-un soi de revoltaƒ colectivaƒ, la aflarea primelor date : populatia taƒrii a apaƒrut ca mai putinaƒ decat in 2002 cu peste 2,6 milioane, iar ritmul scaƒderii ei panaƒ in 2050 a permis o proiectie de 14,8 milioane de romani pentru acea dataƒ. Ca saƒ nu mai vorbim de masivele scaƒderi de efective si locuinte din Capitalaƒ si din teritoriu, dincolo de ceea ce se stia si se aproxima despre migratia romanilor caƒtre alte taƒri pentru muncaƒ. Apoi, ca la un semn, zarva a incetat. Toataƒ lumea a aflat vag caƒ rezultatele partiale nu vor veni prea curand, iar cele finale, cu analize detaliate si interpretaƒrile necesare, vor fi disponibile doar candva in 2013. Cum de s-a organizat taƒcerea atat de repede ? Poate caƒ mai intai de toate era nevoie de liniste pentru a tipaƒri oricate buletine de vot in baza unor tabele pe care nu juraƒ nimeni, dar faƒraƒ de care harjoana zisaƒ « politicaƒ » nu putea continua, iar rotirea cadrelor « dirighente » devenea imposibilaƒ. Mult mai serioase insaƒ sunt cu totul alte lucruri, explicate pe indelete de Vasile Ghetaƒu, un profesionist al domeniului, in studiul saƒu cu accente grave. Oricum ai lua rezultatele acestui ultim recensaƒmant, ele nu sunt fiabile. Ca la orice raport care implicaƒ relationaƒri si comparatii, cheile de verificare nu prea functioneazaƒ. O scaƒdere a populatiei cu 10 % in zece ani modificaƒ toti indicatorii demografici majori, dar implicit modificaƒ substantial si toate datele economice si sociale, toate raportaƒrile noastre prezente si viitoare. Si asta faƒraƒ ca maƒcar, in urma modificaƒrii, noile date saƒ poataƒ fi luate in serios. Cu alte cuvinte, din pricina acestor aberatii de inregistraƒri, calculele aberante care ar urma n-ar putea indica nici ce populatie activaƒ avem, nici catisomeri, deci nici de cataƒ protectie socialaƒ e nevoie, nici cat consumaƒm cu totii, nici ce programe de redresare ne-ar lipsi si cat ar trebui saƒ cheltuim cu ele. Nu stim nici ce saƒ povestim despre PIB si nici cat e datoria externaƒ pe cap de locuitor, n-avem habar de rata natalitaƒtii si nici de cifrele exacte ale etniilor de la noi. Si mai grav e faptul caƒ, dacaƒ azi suntem in ceataƒ, nu vom bajbai mai putin maine si in urmaƒtorii zece ani ! Pentru caƒ, panaƒ la urmaƒtorul recensaƒmant, cel din 2022, lucrurile asa raƒman. Pe ce se vor baza urmaƒtoarele guverne si administratii pentru a face planuri si a le aplica ? Mister ! Cifrele livrate de patrie au tot fost grevate de aproximatii si suspiciuni decenii de-a randul, dar de acum incolo e limpede caƒ, mult inainte de a baƒnui caƒ ele au fost « manipulate », putem fi siguri caƒ ele sunt... fictionale. De ce se tace atat de apaƒsat in privinta recensaƒmantului ? Pentru caƒ nu e vorba de o incompetentaƒ si o nereusitaƒ oarecare, ci de una de calibru, cu consecinte majore. Poate caƒ societatea romaneascaƒ ar putea intelege ceea ce Vasile Ghetaƒu numeste « pericolele dramaticei depopulaƒri a taƒrii », dar nu e sigur caƒ si elitele ei conducaƒtoare realizeazaƒ dezastrul de care sunt direct responsabile sustinand si cautionand confortabil si orbeste nepriceperi, somnolente, interese nelegitime, deturnaƒri si alte matrapazlacuri. In fond, recensaƒmantul pune nu degetul, ci toataƒ mana pe ranaƒ : « factorii de decizie » din ultimii ani au faƒcut dintr-o taraƒ care exista cat de cat una care nu mai existaƒ, un spatiu faƒraƒ chip, cu usi si geamuri deschise, prin care bate vantul. Adina Keneres