Bufnita care se temea de intuneric

Buf, un pui de bufniță de hambar, e asemenea oricărui alt pui de bufniță, mai puțin într-o privință: îi este tare frică de întuneric. „Întunericul e urât”, spune el, și refuză să meargă la vânătoare cu părinții săi. După ce l-a ascultat răbdătoare, mama-bufniță îl sfătuiește să iasă din cuib și să afle mai întâi ce înseamnă întunericul și dacă este cu adevărat urât.Buf se prăvălește din copac (deocamdată mai are de lucrat la partea cu zborul și aterizările) și începe să întrebe pe toată lumea „Cum este întunericul?”. Se întâlnește cu un băiat ce aștepta nerăbdător căderea întunericului ca să înceapă un foc de artificii, o doamnă în vârstă, un cercetaș plecat în tabără, o fetiță care-i povestește despre Moș Crăciun și cum vine el noaptea să aducă cadouri, un bărbat cu un telescop ce-i arată cât de frumos e cerul nopții și o pisică (neagră, evident!) care-l ia ca tovarăș în plimbările sale nocturne.

Buf descoperă astfel că întunericul poate fi în multe alte feluri și că trebuie mai întâi să cunoști un lucru și abia apoi să hotărăști dacă e urât sau nu.

Pline de umor și învățăminte cărțile cu animale ale lui Jill Tomlinson sunt apreciate în lumea întreagă de decenii întregi, de copii care vor să se cuibărească într-o poveste bună.

Lectură recomandată copiilor cu vârsta peste 7 ani.