Magia sangelui

Dacă te-ai îndrăgostit de Bree, Nick şi Selwyn, eroii carismatici ai romanului Legendarii de Tracy Deonn, Magia sângelui e prilejul ideal pentru a te reîntâlni cu ei şi a fi martorul noilor peripeţii magice, învăluite în mit, legendă şi mister, prin care aceştia înfruntă forţele răului.

În calea lor, eroii au parte de nenumărate surprize. Prieteni ce par duşmani. Duşmani ce par prieteni. Trădători ale căror fapte sunt muşamalizate. Inocenţi cărora li se înscenează fărădelegi. Intrigi şi farmece, aproape ca în legendara curte a regelui Arthur. Incursiuni istorice în folclorul galez şi în cel afro-american, care îmbogăţesc textura poveştii.

Redescoperă trei eroi care te cuceresc de la prima pagină şi însoţeşte-i în lumea lor fascinantă şi imprevizibilă.

Recenzii

„Magia sângelui excelează în a combate clişeele genului young adult fantasy şi ale structurii narative de tip călătorie iniţiatică, dar, totodată, abundă în acţiune - aventură, introduce mai mult folclor şi legendă (chiar şi câteva lecţii de galeză modernă) şi nu tărăgănează evenimentele, creând şi orizontul de aşteptarea următoarea carte a seriei.” – USA Today

„Un succesor pe măsură al unui debut excepţional.” – Kirkus Reviews

„Femeile, oamenii afectaţi de misoginism în varii moduri, primesc o nouă versiune a eroinei care, în romanele tradiţionale, ni se părea adeseori schematică. Acesta este beneficiul asumării, nu al reinventării.” – Subjectify Media

„Dacă, în calitate de cititor, ţi s-a strâns inima şi ţi s-au umplut ochii de lacrimi descoperind rasismul şi nedreptatea pe care le aveau de îndurat protagonista şi prietena ei în Legendarii, pregăteşte-te să clocoteşti de furie. Această carte, întocmai ca predecesoarea ei, refuză să estompeze adevărul. Diferenţele încântătoare care definesc personajele sunt tratate în cele mai oribile şi necruţătoare moduri.” – The Nerd Daily

„Magia sângelui m-a ţinut trează până în zori, după ce am citit-o fără întrerupere toată ziua. Are personaje complexe, prietenii şi interacţiuni amicale incredibile, o lume bine definită cu sisteme magice complicate şi o intrigă care te ţine strâns, chiar şi după ultima pagină. În Magia sângelui, Deonn explorează natura puterii şi a destinului, abordările diferite legate de putere şi control care, în cele din urmă, ne dezvăluie mai mult despre credinţele şi sistemul nostru de valori. Magia sângelui e fenomenală din toate punctele de vedere. Modul în care Bree descoperă adevărurile din miezul legendelor şi poveştilor este impresionant.” – Utopia State of Mind

Fragment din carte
‒ Paj Matthews?

Este Theresa Hamilton, unul dintre emisarii Regentei care a sosit pentru a lua declaraţiile noastre a doua zi după ce Nick fusese răpit. Îmi face semn din perimetrul locului ceremoniei să mă apropii. Trebuie să-mi spună „Paj“, pentru că pentru majoritatea celorlalţi de aici, asta sunt.

Nu-mi place Theresa. Deloc.

Dar, înainte de a mă duce la ea, mă străduiesc să afişez o expresie despre care sper că nu va fi interpretată ca ostilă. Femeia are un coc înalt şi ochelari înguşti, fără rame şi, deşi am întâlnit-o doar de câteva ori, sunt destul de sigură că maniera condescendentă în care înclină bărbia este o trăsătură permanentă.

Mă opresc lângă ea.

‒ Mă bucur să te revăd, Theresa.

‒ Vă rog să-mi spuneţi Emisar Theresa aici, dacă nu vă supăraţi.

Theresa îmi face o inspecţie rapidă.

‒ Oh.

Ochii ei îmi studiază pantalonii şi şoldurile, ajungând până sus, la umerii mei largi şi la haina neagră închisă până la gât. Când ajunge la păr, zâmbetul ei de plastic se topeşte.

‒ S-a întâmplat ceva? întreb printre dinţii încleştaţi.

Răspunde în timp ce priveşte fix la părul meu. Un set de codiţe perfect egale, împletite în stil Alice Chen ca să-mi ţină părul departe de faţă, curgând în valuri libere ‒ moi, strălucitoare, pline ‒ date cu gel pentru a cădea peste umeri.

‒ Este prea târziu pentru a schimba prima înfăţişare, dar poate că în viitor, de dragul decenţei, aţi putea să vă gândiţi cum să aveţi grijă de… Face un gest în jurul capului pentru a indica părul meu. ‒ Poate că ar trebui să neteziţi lucrurile pentru a dobândi un aspect mai… curat.

Simt o fierbinţeală cum îmi urcă în sus şi în jurul gulerului.

‒ Curat? mă răstesc.

‒ Ei bine, da, spune ea.

Pentru că era curioasă, Alice a învăţat de la mama mea să împletească codiţe. Mama a râs, dar a început să-i dea lecţii când aveam treisprezece ani. Puteam să-i strig câteva obscenităţi acestei femei fără să clintesc nici măcar o şuviţă. Dar îi spun doar atât:

‒ Numai pentru că părul meu ocupă spaţiu nu înseamnă că e murdar, Theresa.

Face ochii mari şi îşi lasă privirea înapoi la clipboard.

‒ Ultimii invitaţi au sosit la locul ceremoniei, aşa că Garda Magicienilor este gata pentru tine acum.

Theresa bate cu degetul în schema cu aranjarea locurilor, se uită în mulţime.

‒ Pajii stau în secţiunea a doua, iar dumneavoastră veţi sta în mijloc. Dacă nu vă deranjează?

Mă deranjează. După comentariile ei despre părul meu, nu numai că mi-am pierdut răbdarea. Sunt şi furioasă.

Oftez, închizând ochii.

‒ Acum, dacă vreţi, Paj Matthews, insistă Theresa, cu vocea ei joasă, ceremonia funerară pentru cei căzuţi la datorie este pe cale să înceapă.

Deschid ochii, cu zâmbetul revenit pe poziţie în timp ce mă întorc cu faţa la Theresa.

‒ După ritualul din seara asta, spun, vei înceta să-mi mai spui aşa.