In blandetea si-n vivornita zilelor

Un roman modern, de un autentic dramatism, cu un epic dens – rezultat al mai multor optici narative (la persoana întâi, a treia, chiar și a doua), precum și al coagulării, prin tehnica „romanului în roman”, a multor nuclee epice (romanul copilăriei, al prieteniei, al iubirii, al morții, romanul creștin, romanul Mamei ș.a.), este noua carte a Anei Selejan, În blândețea și-n vifornița zilelor. Cu o cronologie fragmentată – căci sunt mai mulți naratori: Olga, Evelina, Aurel, Mama ș.a., narațiunea configurează memorabil destinele unor intelectuali (medici, profesori, jurnaliști) din anii ’70 și ’80 ai secolului trecut, dinspre relativa normalitate a unui bildungsroman (căsnicie, carieră, idealuri, eșecuri) spre catastrofă și disoluție. Moartea năprasnică a celor dragi (soț, frate, soră, prieten) deturnează iremediabil destinele celor rămași, orientând evenimentele epice dinspre timpul prielnic spre cel vrăjmaș și tragic, dinspre rază spre lespede și dramă, astfel că, în aceste segmente epice, autoarea construiește și un bun roman creștin.

De altfel, căptușeala livrescă (religioasă, medicală, bibliologică, literară), varietatea spațiilor epice (familie, sanatoriu, redacție, spital, mănăstire ș.a.), fabulosul copilăriei, voluptatea evocării – cu inerenta dilatare a timpului narat –, interogația existențială și metafizică imprimă expresivitate și varietate epică acestui roman psihologic, susținut de puține personaje centrale, dar toate bine reliefate și memorabile.

***

Dar mai aveam un gând; îmi încolțise în minte încă din prima zi când am ajuns aici și am văzut frumusețea locului, când am simțit liniștea și aerul ca de miere: să scriu în caietul verde, să-l umplu chiar, că aveam prea multe restanțe. Agenda voluminoasă, numită „caiet verde”, după culoarea coperților, din foi veline de bună calitate, deci ușoară, făcută și broșată la tipografia ziarului, era altceva decât carnetul de documentare. Aici migrau de pe teren o serie de impresii, situații, vorbe, chipuri, peisaje ș.a., valorificate sau nu în articole. Însă erau altfel narate și puse-n scenă, accentele cădeau, aproape întotdeauna, diferit, ficționalizam sau nu, schimbam nume și denumiri… ce mai! romanul meu, sau materia unui roman, începea să prindă contur. (ANA SELEJAN)

***

Profesor universitar, critic și istoric literar, ANA SELEJAN debutează în 1992 cu cartea de istorie literară a anilor 1944-1947, Trădarea intelectualilor, urmată, în 1993, de volumul Reeducare și prigoană (despre evenimentele literare ale anului 1948). Între 1994 și 2000, autoarea publică la Sibiu (Editura Thausib) și București (Editura Cartea Românească) șase volume: Literatura în totalitarism, care investighează ravagiile realismului socialist în răstimpul 1949-1960. Reeditarea acestor restituiri fundamentale se face la Editura Cartea Românească, între 2005 și 2014.

Începând cu cartea Poezia românească în tranziție (1944-1948), apărută în 2007, Ana Selejan adâncește diferite aspecte ale realismului socialist, în scrierile: Adevăr și mistificare în jurnale și memorii apărute după 1989 (2011), Glasul patriei, un cimitir al elefanților în comunism (2012) și parțial, partea a doua, din cartea Literatură mare, literatură mică (2017). Alte scrieri, în afara domeniului de cercetare literară care a consacrat-o, dovedesc plaja întinsă și diversă a competențelor Anei Selejan: Dincoace de Valea Zânelor. Poeme. Florești-Cluj-Napoca, Editura Limes, 2021; Lucian Blaga, biografie și creație, București, Editura Muzeul Literaturii Române, 2020; Retorica vulnerabilității: O monografie a poeziei lui Radu Selejan, Editura Cartea Românească 2001; Carte rară și prețioasă, vol. I, sec. XVI-XVII, Sibiu, 1991; Carte rară și prețioasă, vol. II, sec. XVIII, Sibiu, 1992; Scut la Nordul Dunării. Istorie și bibliofilie în cartea de patrimoniu. Editura Fronde, Sibiu, 1996.

Premii literare:

1993 – Volumul Reeducare și prigoană (1993) a fost distins cu: Premiul pentru istorie literară al Uniunii Scriitorilor din România; Premiul Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova; Premiul pentru critică și istorie literară „Mihai Eminescu” al Inspectoratului Județean pentru Cultură Suceava și Premiul FRONDE (Franța-România Ordin Național de Deontologie a Elitei)

1994 – Premiul pentru critică și istorie literară „Titu Maiorescu” al Academiei Române pentru volumul Trădarea intelectualilor (1992)

1995 – Premiul „Lobbyart” – Sibiu pentru Literatura în totalitarism (vol. I, II, 1994-1995)

1999 – Premiul pentru istorie literară al Uniunii Scriitorilor din România pentru volumul Literatura în totalitarism. 1955-1956 (1998)

2007 – Premiul pentru istorie literară al Uniunii Scriitorilor – Filiala Sibiu pentru întreaga serie Literatura în totalitarism (vol. I-VI)

2011 – Premiul „Cartea anului” al Uniunii Scriitorilor – Filiala Sibiu pentru Adevăr și mistificare în jurnale și memorii apărute după 1989 (2011)

2017 – Premiul „Cercul Literar de la Sibiu” acordat de Uniunea Scriitorilor – Filiala Sibiu

2020 – Premiul „Opera Omnia” al Uniunii Scriitorilor – Filiala Sibiu ca recunoaștere a peste 50 de ani de publicistică literară și 29 de ani de la debutul editorial

2022 – Distincție de excelență acordată de Centrul Cultural „Lucian Blaga”, Sebeș