Sfantul Antonie cel Mare, biruitorul in razboiul nevazut

In  secolele III si IV dupa Hristos, Sfantul Antonie cel Mare a jucat, fara voia sa smerita, un rol important in viaþa Bisericii, afectata de erezii si prigoniri. Sarbatorit pe 17 ianuarie, Cuviosul Antonie cel Mare este considerat incepatorul pustnicilor. Nu pentru ca nu ar mai fi fost și inaintea sa credinciosi care sa-și fi dedicat viața lui Dumnezeu, traind la marginea societații, ci pentru ca el a fost primul care s-a retras in pustie, folosind singuratatea, asprimea vieții și a climei, monotonia ocupațiilor, pentru a-și desprinde sufletul de lume și a-l lipi numai de Dumnezeu.   Spune un proverb ca pomul se cunoaște dupa roade, iar omul, dupa fapte. Prin exemplul Sfantului Antonie, pustia a devenit o gradina duhovniceasca, doar ca roadele ei au fost nenumarații sfinți ce s-au nevoit acolo. Fara numar au fost cei ce au ales, incurajați de exemplul sau, aceasta cale de mantuire. Se spune chiar ca, la un moment dat, a avut peste 20 000 de ucenici risipiți prin pustiu! Cu aceasta, aparent, singuratatea sa s-a sfarșit, dar acum Sfantul purta pustia in inima sa. Traia intre ucenicii sai ca in cea mai deplina singuratate, unit in inima cu Domnul, biruind lumea cu ajutorul Sau și dupa modelul Sau... Pe drept cuvant a fost numit Parintele Monahilor!