Luna si focurile

Considerata de critici cartea cea mai frumoasa a lui Cesare Pavese, Luna si focurile este ultimul roman al scriitorului. Intors din America dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial, protagonistul, poreclit Tiparul, il regaseste in satul sau natal din Italia pe Nuto, un vechi prieten. Cei doi incearca sa refaca traseul unei copilarii si al unei adolescente traite in privatiuni, dorind totodata sa afle ce s-a petrecut in anii lungi si ingrozitori ai fascismului. Pe masura ce descopera o poveste secreta si teribila din timpul razboiului – in care tradarea, sexul si moartea se amesteca in chip tragic –, isi dau seama ca fantomele trecutului continua sa bintuie prezentul.

„O meditatie emotionanta pe tema pierderii si a maturizarii, a felului in care simplitatea si inocenta copilariei sint strivite in cele din urma de trecerea timpului.” (Nick Johnstone, Uncut)

„Adevarata ambitie a lui Pavese nu era sa scrie un roman reusit: absolut tot ce ne transmite el are o singura directie, imaginile si analogiile graviteaza in jurul unei preocupari obsedante: sacrificiile umane.” (Italo Calvino)