Jurnalul Annei Frank

Povestea tragica a Annei Frank e bine cunoscuta. Impreuna cu familia ei si alti cunoscuti evrei, Anne a stat ascunsa timp de doi ani (6 iulie 1942–4 august 1944), de teama deportarii in lagar, in asa-numita Anexa a sediului firmei patronate de tatal sau, in Amsterdamul ocupat de germani.

Avea 13 ani cand a intrat in Anexa. A tinut aici un jurnal (inceput anterior, in 12 iunie 1942), devenind la un moment dat constienta ca el va reprezenta un document important dupa ce razboiul se va sfarsi. In 4 august 1944, asadar nu mult dupa debarcarea Aliatilor in Normandia, cand finalul recluziunii parea foarte aproape, Anne si ceilalti sapte locatari ai Anexei sunt arestati si mai tarziu deportati cu ultimul transport spre Auschwitz. Cu exceptia lui Otto Frank, toti vor muri. Anne si sora ei se sting de tifos la Bergen-Belsen in februarie sau martie 1945. Eliberat din lagarul de la Auschwitz, tatal Annei va publica si va face cunoscut in toata lumea jurnalul fiicei sale.

Anne Frank este un nume familiar chiar si pentru cei care nu au citit Jurnalul. Il poarta strazi, scoli de pe toate meridianele. Il poarta mult vizitatul muzeu din Amsterdam si fundatia care l-a organizat in imobilul unde se afla Anexa secreta.

Anne Frank si jurnalul ei figureaza pe mai toate listele de excelenta ale veacului XX privitoare la personalitati si la carti - Cei mai importanti oameni ai secolului, Cele mai bune carti publicate in secolul XX, Operele literare definitorii pentru acelasi secol, ca sa numim doar cateva din multele topuri stabilite de specialisti, de ziaristi ori chiar de marele public.

Din 1947, cand s-a publicat pentru prima oara in Tarile de Jos, Jurnalul Annei Frank a fost tradus in peste 65 de limbi. S-a vandut in intreaga lume in peste 30 de milioane de exemplare.

La celebritatea Jurnalului au contribuit neindoielnic adaptarile sale teatrale si cinematografice, faptul ca a devenit materie de studiu in multe scoli din lume, ca a fost obiectul unor analize subtile, dar si tinta unor vehemente atacuri.

„Era o tanara scriitoare minunata. Era cineva la cei treisprezece ani ai ei. Parca ai vedea, la viteza marita, un film cu un fat care capata brusc chip si incepe sa stapaneasca lucrurile... dintr-odata, descopera reflectia, brusc, face portrete, schite de personaje, si iata lungi intamplari complicate, povestite atat de frumos, incat par sa aiba in spate zeci de ciorne. Si fara intentia otravita de-a fi interesanta sau profunda. Este ea insasi... Ardoarea, spiritul care o anima mereu activ, punand mereu lucrurile in miscare... E ca o surioara pasionala a lui Kafka, este fetita lui pierduta.“ - Philip ROTH, The Ghost Writer