Caldura sperantei

Tot ce exista este creat de Dumnezeu. Prin urmare, toti oamenii au in ei divinitate. Sa te iubesti pe tine si sa-i iubesti pe ceilalti oameni inseamna sa iubesti creatia lui Dumnezeu. Cine-l rupe pe om – creatie dumnezeiasca – de Dumnezeu, acela face un pacat. Fiecare dintre noi vede ce vrea sa vada. Daca vrea sa vada raul – il vede, daca vrea sa vada binele – il vede. Cine vrea sa vada adevarul, vede atat raul, cat si binele si nu invinovateste pe nimeni, ci doar aduce laude lui Dumnezeu ca si-a invatat lectia de viata si si-a inmultit intelepciunea.

Cartea aceasta este o continuare a temei din celelalte trei aparute pana acum – sufletul omenesc si perceptiile lui. Cine le-a citit cu senzatia ca se vorbeste despre el si pentru el, inseamna ca a inteles mesajul si va sti sa foloseasca informatiile de acolo. Talmacirea in amanunt a siretlicurilor sufletului nostru va va ajuta sa intelegeti si sa va lecuiti de boli mai complicate.

Visul meu este ca oamenii sa invete sa previna bolile.

Oricat ne-am considera noi mai deosebiti decat altii, aceleasi stresuri ne provoaca si noua aceleasi boli – fie ca suntem saraci sau bogati, destepti sau ignoranti, frumosi sau urati, renumiti sau anonimi, femeie sau barbat. Cu cat vom sti sa ne intelegem mai bine pe noi insine, cu atat vom putea strabate mai sanatosi drumul vietii.

Pentru fiecare om care iarta va veni categoric un moment cand va simti ca vrea sa ceara iertare trecutului sau pentru ca l-a lasat fara iubirea binecuvantata. Cand trecutul se elibereaza, in aceeasi clipa, fara nicio opreliste, viitorul se umple de iubire, iubire ce curge si il face pe om fericit. Sa ierti inseamna sa dai dublu, in mod constient si cu demnitate. Sa ceri iertare inseamna sa inlocuiesti acel rau cu bine, in mod constient si cu demnitate. Iertand cu marinimie, poti sa intreci masura. Cerand iertare din tot sufletul, asa ceva nu se intampla.