Amantul doamnei Chatterley

„In intunecimea uda a copacilor fu cuprinsa brusc de un tremur de nestapinit. Torsul alb al barbatului, despicind intunericul, ii aparuse nespus de frumos. Trupul alb, puternic, divin, cu pielea matasoasa, bine intinsa pe muschi. Fata omului, cu mustata zbirlita si ochii duri, incarcati de resentiment, nu mai avea nici o importanta. Nici felul lui stupid de a fi nu avea importanta. Trupul sau era divin in sine, spintecind intunericul, ca o revelatie.”